Sunt locuri, pe care le-am
atins cu mâinile, le-am măsurat cu paşii, le-am auzit tristeţile, le-am văzut
sărăciile, le-am adorat natura, le-am sărbătorit toate sărbătorile anului, m-am
bucurat de toate anotimpurile, le-am simţit parfumurile şi muzica. Aceste
locuri, rămân în memoria şi inima mea toată viaţa şi mă vor urma şi dincolo.
Aceste locuri, înseamnă ceva, ceva important în viaţa mea. Aceste locuri, care
nu mă părăsesc şi nu le voi părăsi în ciuda distanţei, sunt locurile natale,
locurile copilăriei, locurile unde
surorile şi fraţii mâncau dintr-o strachină, locurile unde va rămâne veşnic,
parfumul, părinţilor, chiar dacă nu mai sunt printre noi, cu siguranţă, s-a
nimerit să calc într-un loc unde a călcat şi mama cândva şi cine ştie, de câte
ori mi se va întâmpla, cât voi trăi. Aceste locuri de neuitat sunt în sânul
Dâmboviţei, un sat din comuna Voineşti, sat care se numeşte, Manga şi-n care eu
m-am născut în 26 Octombrie 1966 şi am
crescut, cu creştere şi educaţie de la ţară.
Din momentul în care mi s-a
cerut să scriu această scurtă, biografie, în minte deja îmi răsuna, corul de brotăcei,
din heleşteul de peste drum. În corul brotăceilor adormeam noaptea şi tot în
corul lor mă trezeam dimineaţa, când eram mică şi tot în corul brotăceilor m-am
sărutat prima dată şi m-am îndrăgostit. Crescând în acea privilişte, minunată
creaţie a lui Dumnezeu, plină de inspiraţie, când eram în clasa a opta, mi-am dat seama de talentul meu, literar, când
am şi scris primul text muzical, din folclor, care se numeşte, Sunt fetiţă de
la munte. Am fost descoperită cu acel prim text, în clasa a noua, de profesorul de Limba Română, care mi-a cerut
textul şi mi la pus, la panoul de onoare al liceului numărul doi, din Târgovoşte, unde învăţam, în 1983. Din acel moment, am prins curaj şi încredere
în mine şi am continuat să scriu, orice. Texte muzicale, poezii, declaratii de
dragoste, epigrame, aforisme, gânduri, pamflete, poveşti, proze. Nu m-am oprit
aici, pentru că visul meu a fost din totdeauna să ajung artista, să cânt. Ador
din copilărie muzica populară, dar ascult orice gen de muzică. Aşa că am mers şi m-am înscris la şcoala
populară de arte, profil canto, Târgovişte. Realizări artistice, în România, nu am avut,
era foarte greu să te faci cunoscut ca artist, sau să publici o carte, dacă nu
aveai bani şi pe cineva sus pus, care să
te ajute.
M-am născut, să fiu solistă. Viaţa
toată, mi-a fost o muzică. Dar, viaţa însă-şi,
mi-a schimbat rolul.
În Aprilie 2005, am ales să merg în străinătate
şi de aici, pas cu pas, au început realizările mele artistice. Am intrat pe site-uri
de socializare, unde am cunoscut, artisti. Scriitori, poieţi, muzicisti, etc.
Am reuşit în 2012 să public primul volum de versuri, iar în 2013, am reuşit să fac câteva înregistrări, la
care texttele şi vocea îmi aparţin, iar muzica fiind semată de
compozitorul, DLC. Şi visul meu de solistă, se încheie aici.
Mi-am recitat câteva poezii dealtfel, care se găsesc pe you tube.
După care au urmat toate celelalte cărţi de autor şi antologii şi însfârşit,
cea mai frumoasă realizare artistică a fost în 2018, la lansarea a unui cd cu
13 piese, în colaborare cu solista, doamna, Ioana Sandu şi compozitorul,
domnul, Francisc Reiter, cărora le mulţumesc.
Dacă ar trebui să mulţumesc
cuiva, în tot parcursul meu, în literatura, aş mulţumi cu toată inima, doamnei
profesor, Ileana Mirela Tolbaru, care mi-a scris cuvântul unei cărţi dar mi-a
şi corectat, mai multe cărţi. E unica persoană care m-a ajutat de câte ori am
avut nevoie.
19 August 2020 Gabriela Drăghici Nenciu