Uneori mai vii prin gândul meu, chiar nechemat. Dar nu te-alung.
Încerc să-mi amintesc ce a fost frumos şi-mi spun singură: Da, pe el l-am iubit nebuneşte necondiţionat, el a trezit în mine cele mai frumoase sentimente, el a fost hoţul inimii mele.
Te voi primi în gândul meu, oricând doreşti să vii, poate-ntr-o zi îmi vei înapoia inima!
Îmi place să-mi zici, "Te iubesc". Dar prefer să mă convingă faptele!
Dacă aş şti că mă iubeşti, aş lăsa sentimentele ne-nfrânate, le-aş lăsa să zburde prin inima mea şi ţi-aş mulţumi, pentru fericirea dăruită!
Dacă aş putea să-ţi îndeplinesc visul, aş crede în iubirea ta şi aş fi şi eu fericită. Dar cum ştiu sigur că nu pot să-ţi îndeplinesc visul, cred în cuvintele tale, care mi-au rănit sentimentele, făcându-mă logodnica nefericirii!
Iubirea ta pentru mine, e ca izvorul din munţi, pentru căprioarele şi cerbii însetaţi!
Gabriela Nenciu Drăghici
