Dragostea mea cu mult dor

Of, ce ploaie şi ce vânt

a-nceput în astă noapte,
tu-mi cotrobăieşti prin gând,
alintându-mă cu şoapte.

De-ai şti dragoste din vis
câte lacrimi am vărsat
câte pagini ţi-am mai scris
şi sperând te-am aşteptat.

Trecură timpul zi cu zi
şi mulţi ani sau adunat,
ţi-am zis iubite-n poezii,
doar în vis te-am sărutat.

De-aş avea aripi să zbor
pe braţul tău să ajung,
dragostea mea cu mult dor
pe umărul tău să plâng.

31 Ianuarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 4 inimi rebele

Mesaj pentru el 2 Îţi scriu

Îţi scriu un cuvânt să te aline
să-ţi fie-al dragostei salvator,
eu, ţin atât de mult la tine
iar doru-mi este arzător.

30 ianuarie GD

Mesaj pentru el 1 Bate vânt

Bate vânt şi hoinăreşte

printre ramurile nude,

du-te-aleargă şi găseşte

dorul meu unde se-ascunde.

29 ianuarie 2015 GD

Sărut omule drag, inima ta

Am căutat sunând din poartă-n poartă
un adăpost într-un suflet cald şi bun,
temându-mă să nu fiu predestinată
nenorocului ce tot mi-a stat în drum.

Zgribulită de frigul înfiorător al fricii
priveam cuvântul te iubesc neîcrezător,
imaginându-mi că-s duşmani amicii,
îmi vedeam trecutul ca fiindu-mi viitor.

Cine oare ar fi putut să spargă gheaţa
ce mă-ncleştase să rămân încremenită
şi să-mi rămână pentru totdeauna viaţa
singurătate, lacrimi, tristeţe-alcătuită.

Alergând în nopţi prin vise buimăcită,
întâlnii sufletul singuratic, bine-ascuns,
simţindu-mă dintr-o privire cucerită,
fior de dragoste în inimă am pătruns.

De-atunci îl caut neîncetat cu disperare
iar el cu-acelaşi sentiment e de găsit,
şoptindu-mi că îi sunt iubirea aceea mare,
eu îi răspund oftând că m-am îndrăgostit.

Când îmi vorbeşte de dorul lui mă topesc
şi cât de mult eu ţin la el, să ştie-aş vrea,
pe-un munte de pagini mi-a scris te iubesc
printre suspini, sărut omule drag, inima ta.

27 Ianuarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 11 Vara celor ce iubesc

Sfârşit de poveste

Când am iubit am fost dispreţuită
şi câte lacrimi au curs nevinovate,
am tot iertat dar răul nu se uită
în inimă ramas-au răni etichetate.

Am vrut să plec să nu mai fiu găsită
să rămână doar regrete şi-amintiri,
acoperindu-mi rana să nu fie văzută,
ascunzându-mi cu zâmbetu-amăgiri.

Am renunţat de multe ori la mine
puţin mai aveam să renunţ la tot,
orice-aş fi făcut deloc nu era bine
am plictisit cu iubirea mea, socot.

În jurul cuvintelor m-am tot învârtit
şi-n jurul unui caracter de nedorit,
vrând să cred că-s greşeli, m-am minţit
c-am fost atâta de nebună la iubit.

Visele mele acum sunt spulverate
nu mai vreau ce-odată am dorit,
aş vrea să dau de la mine sănătate
dar prea târziu tăcerile-au vorbit.

Aş fi trecut mări şi oceane să ajung
să-mi văd inima că fericită este,
şi chiar de va trebui din nou să plâng
am ajuns să scriu sfârşitul de poveste.

Am tot plecat şi m-am întors mereu
bunătatea sufletului sigur s-a văzut,
de m-am resemnat nu-s devină eu,
că sunt acum iubită nu e de crezut!

Gabriela Drăghici
Carte 7 Vocea inimii-n cuvinte

Cu drag pentru tine Cu dor şi drag de plaiuri româneşti

Dacă eşti departe de ţară şi îţi este dor de plaiurile şi datinile , Româneşti, dacă te simţi pribeag şi nu ai cui spune, dacă lacrimile îţi sunt amare de durere, de tristeţe şi singurătate, alină-te cu limba ta maternă. Mângâie-ţi sufletul cu cuvinte alese şi culese din ţară şi din străinătate. Cuvinte smulse din suferinţele celor care sunt departe unii de alţii, a celor ce se ceartă cu dorul. Balsamul, pentru sufletul tău de român, îl găseşti în această carte. O carte, care cu siguranţă îţi va fi un prieten cu care poţi vorbi în taină, un prieten căruia îi poţi fredona versurile pentru alinarea sufletului tău.

Vă dorim tot ce este mai bun şi să aveţi grijă de voi oriunde vă aflaţi!
Cu stimă şi preţuire Gabriela Drăghici & Dan Lucian Corb

Poezii ce le puteţi găsi în această carte şi pe care le puteţi citii relaxaţi în fotoliile dumneavoastră.

Şuieră vântul pe la fereşti


Şuieră vântul pe la fereşti 
legănând mesteceni... 
eu şi-o chitară 
în odaia mea, prieteni de suflet, 
cânt cu ea-n armonii, 
tu mi-eşti departe, iubire... 
şuieră vântul pe la fereşti
 legănând doruri... 
tu-alergi prin cotidian, 
o, câte iluzii pierdute, 
eu, caut esenţa fiecărei clipe, 
cotrobăind prin vise argintii... 
şuieră vântul pe la fereşti
 legănând frunze... 
de mi-ar aduce pe aripile-i crem 
duioasa voce a ta, 
fără tine prin preajmă 
mi-e sufletul ploaie de lacrimi.

Dan Lucian Corb

Trenule cu roţi de fier

Stau pe-o bancă supărată

Şi aştept trenul să vină,

Mă priveşte lumea toată,

Parc-ar şti că sunt străină.

Se aude-n depărtare

Şuieratul trenului,

Lacrimile curg amare

Din ochii pribeagului.

Fugi pe şina de oţel

Şi du-mă în ţara mea,

Trenule cu roţi de fier,

Pământul l-oi săruta.

Nu voi renega vreodată

Draga mea rădăcinuţă,

Vreau să ştie lumea toată

Că  sunt pui de româncuţă.

Voi povesti florilor

Viaţa de străinătate,

Voi spune copacilor

Dorul de surori şi frate.

Ca o floare am venit

Fără dureri şi suspini,

Doamne, ce m-a-ncărunţit

Suferinţa prin străini.

4 septembrie 2014 Gabriela Drăghici

Cuvântul

Cuvântul e durere,
cuvântul te alină,
cuvântul e plăcere,
cuvântul te anină.

Cuvântul te calmează,
cuvântul te irită,
cuvântul te-afectează,
cuvântul te achită.

Cuvântul te atrage,
cuvântul te respinge,
cuvântul îţi dă pace,
cuvântul te învinge.

Cuvântul te ridică,
cuvântul te doboară,
cuvântul îţi explică,
cuvântu-i o povară.

Cuvântul este viaţă,
cuvântu-i despărţire,
cuvântul e speranţă,
cuvântul e iubire.
19 ianuarie 2015  

Gabriela Drăghici Carte 7Vocea inimii-n cuvinte

Am iubit în astă viaţă

Am iubit în astă viaţă

Şi-am pus sufletul meu tot,

Negândind la vreo speranţă,

Trecui al riscului pod.

Şi-am iubit tot nebuneşte

Fără să pun întrebări,

Dacă şi el mă iubeşte

Ori mă pierd în depărtări.

Mă dusei în disperare

Condusă de sentimente,

Negândind la depărtare,

Cineva de-o să m-aştepte.

Şi nici dacă o să plâng

Când o fi să mă  întorc,

Inima-mi spunea s-ajung,

Să nu mă opresc în loc.

Tot mergând pe al meu drum

Simţeam cum mă urmăreşte

Vocea care-mi spune-acum

C-acel suflet mă iubeşte.

15 ianuarie 2015

Gabriela Drăghici

Carte 7

Vocea inimii-n cuvinte

Mă calcă pe nervi

A ta nepăsare,
Că-mi vine să mor
Să ţip în disperare.

Îmi dau câţiva pumni
Îţi voi da şi ţie,
Plânsu'or auzii
Toţi din primărie.

De dor mă topesc
Tu stai relaxat,
Că înebunesc
De mine-ai uitat,.

Ai capul haihui
Nu mă linişteşti,
Tu nu vrei sa-mi spui?
Sau nu mă iubeşti.

Mă aşez să dorm
Perna străng la sân,
Spune tu eşti om
Sau prepeleac de fân?

Şi când noapte vine
Privesc în tavan,
Tai lemne pe tine
Dormi ca un motan...

16 martie 2012

Gabriela Drăghici
Parodii şi Pamflete
Zâmbet Printre Lacrimi

Poezie de dragoste Vara celor ce iubesc

DIN PRIMA ZI

Cum pot acum să depăşesc
Acest greu, acest suspin,
M-am îndrăgostit, nu greşesc
Inima mă poartă-n chin.

Mă-ntreb cum să reuşesc
Să te scot din mintea mea,
Să-ncetez să te iubesc
Să scap de tristeţea grea.

N-a fost nimic programat
Nici măcar nu m-am gândit,
Din prima zi s-a întâmplat
De-atunci continuu te-am iubit.

Nu mă lăsa singură-i greu
Stai aproape, nu mă părăsi,
Nu-ţi cer să fii al meu mereu
Măcar atât cât te-oi iubi.

GND Doruri Plânse 2012

BĂIEŢII MEI, CRISTALELE OCHILOR MEI

Ca orice mamă din intreaga lume
Aş face totul pentru fii mei,
Că de mi-ar cere într-o zi anume
Le-aş da în dar şi ochii mei.

Că-s fii mei, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.
Copiii mei sunt viaţa mea
Băieţii mei sunt tot ce am,

Averea mea, comoara mea
Duios pe braţe-i legănam.
Copiii mei, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.

Nu sunt bogată, sunt săracă
Nu am averi, nu am nimic,
Şi totuşi eu mă simt bogată
Şi ştiu că pot să mă ridic.

C-am doi copii, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.
Sufletul bucurii mi-ascunde
Mă simt împlinită mult,

Inima de fericire-mi râde
Că doi Îngeri am crescut.
Dragii mei, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.

GND Carte 1 Doruri Plânde

Vara celor ce iubesc

Deschide-ţi inima cum se deschide
poarta raiului ceresc,
primeşte sufletul ce-mi surâde
când la drum pornesc.

Rupe trandafiri, presară pe alei
petale roşii cu parfum,
îţi voi cânta serenada dragostei,
versuri din primul volum.

O, deschide braţele cum se deschide
în mai floarea de cireşi,
strânge-mă la piept când se conchide
destinul celor doi aleşi.

Sărută-mă cum îşi sărută ramul
florile când înfloresc,
din dragoste îţi dăruiesc poemul,
vara celor ce iubesc.

9 Ianuarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 11 Vara celor ce iubesc

ÎN STÂNCA CEA DE PIATRĂ

Să se răstoarne munţii peste mine
Să mă îngroape în stâncile de piatră,
Să nu mai sufăr din a mea iubire
Să nu mai vărs o lacrimă vreodată.

Nu vreau să plângă după mine cineva
Doar plopul ce-a rămas în stâncă,
Înrădăcinat o lacrimă să-i dea
Doar astea vreau eu să mă plângă.

Dacă în viaţa ta vei fi nefericit
Adu-ţi aminte că-n stânca cea de piatră
Zace un suflet sincer care te-a iubit
Cu-atâta dor şi inima curată.

August 2011 Gabriela Nenciu Drăghici
Poezii Carte 1 Doruri Plânse

Noi doi romantici visători

Cu mulţi ani în urmă, am visat un el,
simţeam o prezenţă, aşa, fermecătoare,
o zi gândind niţel, alta mai multicel
până am ajuns să fiu o visătoare...

L-am chemat apoi să-mi apară-n vis
sperând că nu-i o simplă întâmplare,
i-am aşternut iubirea mea în scris
până am ajuns să-i fiu o visătoare.

Mi-am deschis uşor inima să-i citească
iubirea sinceră ce n-are acuzare
şi a-nceput şi el să-mi povestească
despre sentimentele ce-s fremătătoare.

Ne-ntâlnim acum în ale noastre minţi
pe alei pavate cu lacrimi şi flori,
cântând o romanţă pentru-ndrăgostiţi,
noi, doi romantici, iubiţi visători.

5 ianuarie 2015 Gabriela Drăghici
Carte 4 Inimă rebelă

Iarna la ghiozdănuşi

De câte ori iarna îşi intră în drepturile ei şi ninge uitând să se mai oprească... iar vântul răsfăţându-se, se joacă prin zăpadă, făcând-o nămeţi înalţi, făcându-şi mulnţii lui albi, de câte ori gerul ne îndeamnă să alergăm cu viteză, către soba abandonată în timpul verii, îmi aduc aminte de iernile copilăriei mele. Amintiri ce le păstrez cu drag în suflet, amintiri ce totodată mă amuză. 
Pe cincisprezece septembrie, când începea noul an şcolar, fiind cinci fraţi la părinţi, sărăcuţa mama, nu avea bani să ne cumpere ghiozdane prea scumpe şi rezistente, aşa că ne cumpăra ce era mai ieftin, adică ghiozdane de carton acoperite cu vinilin, care, după câte îmi amintesc, costa cam zece lei bucata, valoarea de atunci. Cum spune un proverb românesc: Zici că te cârpeşti, dar mai rău te rupi. Aşa se întâmpla cu biata mama mea. Acel gheozdan rezista doar până la venirea primei zăpezi. Fiind distanţa prea mare, de-acasă şi până la şcoală, iar ceata de copii destul de numeroasă, făceam totfelul de năzbâtii până ajungeam acasă. Ne opream la fiecare ulicioară unde se putea da cu săniuţa. iar noi, în lipsă de săniuţă, foloseam acel gheozdan amărât şi nu atât de rezistent.
Ce frumos era, îmi amintesc, coboram în chiote pe gheozdan, iar când urcam trebuia să-l aduc eu în braţe pe el. Nu simţeam greul pantei, chiar dacă apele curgeau pe mine. Atâta de zbenguiam şi ne distram la ghiozdănuşi, pentru că nu pot spune săniuşi, încât, uitam că trebuie să mai ajung şi acasă şi nici foame nu mai aveam, căci setea ne-o potoleam savurând câte un bulgăraş de nea. Dar problema care mă apăsa atunci, era că din amârutul meu de gheozdan mai rămâneau întregi, doar cataramele. Aşa că, cel puţin săptămânal, mama trebuia să îmi cumpere un gheozdan, dacă nu, mergeam cu cărţile şi caietele în plasă sau în braţe la şcoală. Ce frumoase amintiri, simpatice pe alocuri, mă năpădesc, din iarna la ghiozdănuşi...

Gabriela Drăghici Decembrie 2013

Am promis

Am promis că-n seara asta te iubesc,
aşteaptă-mă la intersecţia dintre azi şi mâine,
despre vise, gânduri, o să-ţi povestesc
şi cât de mult ţin dragoste, la tine...

Am promis că-n iarna asta te inund
cu sărutările buzelor mele însetate
şi mi-am promis că o să mi te-ascund
în suflet, să-mi fii iubire-n şoapte .

Am promis că-n primăvară te-ndrăgesc
sub razele de soare şi adieri calde,
vreau să-ţi promit că n-o să părăsesc
sentimentele, mărgele de smaralde.

Am promis că-n vara asta mă voi dărui
sub clar de lună nouă şi sub stele,
din suflet, sincer îţi voi mărturisi
iubirea, dorul meu şi lacrimile.

În toamna asta mă voi lăsa plouată
de petalele acestei iubiri albastre,
voi lăsa lacrima să curgă, strecurată
în nopţile văzute doar de astre.

Şi am promis că te voi face fericit,
să zbori pe culmile cele mai înalte
făcând pentru veşnicie legământ
să ne iubim şi dincolo de moarte.

2 ianuarie 2015 Gabriela Drăghici 

Carte 4 Inimă Rebelă

Minut după minut

Minut după minut, oră după oră, a trecut prima zi din an.
Mâine, e cea de a doua zi şi tot aşa cât am clipi din ochi, ne trezim iarăşi la sfârşit de an şi nici măcar nu observăm, cum trece viaţa pe lângă noi şi ajungem la anii cei grei ai neputinţei. 
Suflete dragi, haideţi să fim mai buni, mai umili, mai iertători.
Haideţi să încercăm să suferim odată cu cel în suferinţă şi să ne bucurăm de fericirea celorlalţi. Să alungăm mândria, ura, invidia şi avaritatea din inimile noastre. Să nu întristăm pe Dumnezeu care nea creat chip şi asemănarea LUI!

Gabriela Drăghici
1 Ianuarie 2015