Se va mai naşte oare o iubire
Într-un suflet huiduit,
Va uita el, oare, de dezamăgire
Şi armele ce l-au rănit?
Va re-nvia încrederea, pierdută
Într-un şoc şi o furtună,
Ori suferă-n tăcere şi ascultă,
Ecoul minciunii cum răsună?!
Va putea oare acel suflet umilit
În iubire să mai creadă,
Va înţelege că viaţa nu e la sfârşit,
Că speranţa, n-are baricadă...
GD
O seară-ntunecată s-a lăsat
Peste localitatea dorului cu oftat,
O seară apasată cu mulţi nori
Şi cu miros de-ntrziate flori.
O ploaie calmă a-nceput acum
Şi-n suflet simt al tău parfum,
O ploaie calmă ca şi lacrima
O ploaie ce-mi alină inima.
Pic, pic, din nori vin picurei
Pic, pic, lacrimi cad din ochii mei,
E seara-n care eu împlinesc ani
E seara cu doruri şi emoţii mari.
Unui alt an eu adio-i spun
Ducă-se! că n-a fost aşa bun,
Sper că celui ce-i spun bine-ai venit,
Va fi mai bun, va fi mai fericit.
octombrie 2011
Gabriela ND, Poezii vol.1 Doruri Plânse
Doar tăcere-i peste sate
ploaia, atât se mai aude,
toamna-i ici, vara departe
melancolii, mute şi surde.
Bate vântul, frunza cade,
despărţindu-se de ram,
sufletu-n tăcere-mi şade,
gânduri, tristeţi, câte am.
Plouă calm, îi nostalgie,
toamna este trecătoare,
lacrimi strânse-n poezie
şi o rană ce tot doare.
Timpul zboară ca şi vântul,
vindecând grele dureri,
ia cu el în zbor trecutul,
sacul plin cu neplăceri.
Doar tăcere-i peste sate
ploaia, atât se mai aude,
toamna-i ici, vara departe
melancolii, mute şi surde.
Gabriela Drăghici
12 octombrie 2014
Carte 9 Comorile naturii
Nu ţi-am cerut să-mi slăbeşti cu sapa pământul care îmi strânge tulpina şi nici să-mi pui o cană de apă la rădăcini.
Dar, când îmi iei fructele, măcar, nu-mi rupe şi ramurile.
Gabriela Drăghici
11 octombrie 2014
Iubirea nu amână, nu răneşte şi nu repetă răni.
Iubirea nu cere, nu pretinde nimic.
Iubirea nu umileşte, nu înjoseşte.
Iubirea nu este rea şi nu este mândră.
Iubirea are doar cuvinte frumoase şi e umilă.
Iubirea e plină de bunătate şi dăruire.
Iubirea iartă, fără să obosească.
Iubirea face doar bine şi nu se joacă cu sentimente.
Iubirea suferă, e calmă şi supusă.
Iubirea e iubire, chiar şi cu inima franjurată de răni sângeroase.
Iubirea nu poate să stea ascunsă, ea îşi arată frumuseţea sentimentelor şi le demonstrează.
Iubirea e înţeleaptă, sensibilă.
Iubirea este sentimentul care mai mult suferă, plânge, decât să fie fericită!
Gabriela Drăghici
11 octombrie 2014
Când o iubire este bine înrădăcinată, nici măcar toamna, nu-i cad florile!
Gabriela Drăghici
7 octombrie 2014
Ia-mă de mână, plimbă-mă prin parc,
mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
în braţe să-ţi fiu, ai şti că-mi eşti drag,
dansează-mă, hai, în ale toamnei ploi.
Învârte-mă-n dans, cum frunza valsează,
purtată de vânturi, pe aripi, spre nor,
priveşte-mă-n ochi, iubire-mi pictează,
citeşte-mi în suflet, o toamnă cu dor.
Mângâie-al meu păr, ca frunza aurie,
în toamna noastră, în toamna iubirii
şi dă-mi un sărut, vrăjit sărut să-mi fie,
plutind să ajung pe culmea fericirii.
Învârte-mă-n ploaie, zbori lângă mine,
fă-mă călătoare, hai, du-mă departe,
strânge-mă la piept şi pierde-mă cu tine,
vreau să fiu iubite a ta-n eternitate.
Gabriela Drăghici 4 octombrie 2014
Carte 4 Inimă Rebelă
.jpg)
