Poate

Poate am fost bună,

Sau poate am greşit,

Poate-acum se curmă

Răul ce-am primit.

Poate-am fost absentă

La rana anterioară,

Sau poate indulgentă

Nu ştiu a câta oară...

Poate-am fost orbită

De flacăra iubirii,

Sau poate minţită

De chipul fericirii.

Poate-am fost o floare

Mult prea rezistentă,

Sau prea iertătoare,

Fiind o absolventă.

30 Septembrie 2014

Gabriela Drăghici Carte 7 Vocea Inimii-n Cuvinte

Printre stânci

Izvoraş ce vii din munte,

rece şi curat,

Flori de colţ cu doruri multe,

eu nu v-am uitat.

Vara când cu drag veneam

printre stânci,

Vă cântam, cântam, cântam,

versuri dulci.

Vocea-mi răsuna-n ecou

râpe-adânci,

Voi veni-ntr-o zi din nou,

printre stânci.

Se-auzeau frumos cântând

până-n zor’,

Acei ciobani fluierând,

în behăitul mieilor.

Şi lătratul dulăilor

l-ascultam,

Păzitorul stânelor,

ham, ham, ham.

Fluieraş ce cânţi duios

cu foc şi dor,

Cântec ciobănesc frumos

pe crestele munţilor.

Cântă şi doiniţa mea,

ciobănaş din munte,

De când eram tinerea,

să-mi aduc aminte.

Gabriela Drăghici

Carte 1 Doruri plânse

Sunt mândră că sunt româncă

Oricât de rău va fi vorbită ţărişoara mea,

Sufleţelul mi-e acolo, gândul şi inima,

Oricât de rău vor fi vorbiţi românaşii mei,

Acolo am rădăcinuţe, acolo am şi lăstărei.

Oricât ar fi iarna de grea în ţara mea,

Oricât de greu s-ar câştiga pâinea în ea,

Prin străini totu-i amar, deloc nu-i bine,

Cu lacrimi şi cu sudoare îmi cumpăr o pâine.

România a fost şi va rămâne ţara mea,

Oricât de duşmănită va fi-n lumea asta,

Pentru ea a scris şi va cânta sufletul meu,

Că-s româncă, mândră sunt şi voi fi mereu.

În lumea toată, omul munceşte şi petrece,

Românul nostru însă, pe toţi la muncă-ntrece,

Chiar de românca noastră este bârfit-afară,

Că sunt românc-o spun, cu drag din inimioară.

În lumea asta mare sunt fete frumuşele,

Românca noastră-i însă regină între ele,

În lume toţi băieţii iubesc cu foc şi dor,

Românul nostru însă este rege-al iubirilor.

 22 August 2014 Gabriela Drăghici

Carte 10 Lacrimi româneşti pe pământ străin

Hai pilotule

Pilotule, suflet mare

cu maşină zburătoare,

ia-mă şi du-mă cu tine,

obosii prin ţări străine.

Hai pilotule, hai, ia-mă,

Du-mă că ţara mă cheamă,

Îmi plâng rădăcinile,

Le lipsesc lăstarele.

Maşină cu aripioare,

Zbori peste mii de hotare,

Forjează al tău motor,

Du-mă acas’ că mor de dor.

Aripile-ţi trec prin nori,

Fumul ţi se pierde-n zări,

Retezi munţi şi retezi mări,

Ca săgeata te strecori.

Hai zboară, avionule,

Că m-au trecut apele,

Aşa  grea e aşteptarea

Încât mi-am pierdut răbdarea.

Nu poţi să-ţi imaginezi

Cât aştept să decolezi,

Pe pământul românesc

Dor îmi e şi îl iubesc.

17 August 2014 Gabriela Drăghici
Carte 10 Lacrimi româneşti pe pământ străin

Toamna în ţara mea

 O altă toamnă ce lipsesc

De pe ogorul ţării mele,

Şi cât de mult eu tânjesc

Să văd coapte grânele.

Să privesc cerul înnorat,

Îmi aduc aminte de atunci

Când se punea pe picurat,

Cădeau nucile din nuci.

Să merg la cules de mere,

Pere de toamnă, gutui,

În grădiniţa casei mele,

Of,ce dor, dar cui sa spui?

Aş merge în câmp şi-acum

Cu prieteni buni şi dragi,

Să culegem porumb bun,

Fasolea de pe araci.

S-adunăm dovleci şi-apoi

Să căutăm porumbul roşu,

Curăţindu-l dintre foi,

Să umplem cu toţii coşu’.

Ce frumos e-n ţara mea,

Toamna când sunt şezători,

Cu dulciuri, sucuri şi cafea,

Se-ntrec la muncă gospodari.

Cu o glumă şi-un cântat

Mâinile muncesc de zor,

Până-n noapte-au şi sortat

Ce-au adunat de pe ogor.

1 septembrie 2012

Gabriela Drăghici

Carte 10
 Lacrimi româneşti pe pământ străin

Trenule cu roţi de fier

Stau pe-o bancă supărată

Şi aştept trenul să vină,

Mă priveşte lumea toată,

Parc-ar şti că sunt străină.

Se aude-n depărtare

Şuieratul trenului,

Lacrimile curg amare

Din ochii pribeagului.

Fugi pe şina de oţel

Şi du-mă în ţara mea,

Trenule cu roţi de fier,

Pământul l-oi săruta.

Nu voi renega vreodată

Draga mea rădăcinuţă,

Vreau să ştie lumea toată

Că  sunt pui de româncuţă.

Voi povesti florilor

Viaţa de străinătate,

Voi spune copacilor

Dorul de surori şi frate.

Ca o floare am venit

Fără dureri şi suspini,

Doamne, ce m-a-ncărunţit

Suferinţa prin străini.

4 septembrie 2014 Gabriela Drăghici

Carte 10 Lacrimi româneşti pe pământ străin

Gând rostit 80 Să nu uităm

Să nu uităm un singur lucru! Noi oamenii, nu vom şti niciodată gândurile altora. Însă, Dumnezeu, Da! 

Gabriela Drăghici
26 septembrie 2014

Scurt şi cuprinzător 14 Sosia

Nu ai ce căuta în sufletul meu, dacă nu eşti sosia lui!

Scurt şi cuprinzător 13 Unica salvare!

Când te simţi obosit şi dezamăgit de oameni falşi, unica salvare este refugiul, în tăcere şi singurătate.

Gabriela Drăghici

Amândoi aşteptăm

Un drum lung e între mine şi tine,

Munţi înalţi, tunele şi o mare,

Tu eşti acolo, eu prin ţări străine

Dar ne  iubim chiar şi la depărtare.

Tu stai singurel în a ta tăcere

Asculţi, cum cad, picuraşi de ploaie,

Priveşti cum vântul face coliere

Răsucind frunză, verzulie şi bălaie.

Eu, te visez cu drag şi cu plăcere

Desfătându-mă în astă toamnă,

Cu iubirea ta, ce-mi este mângâiere

Un alint, pentru suflet, înseamnă.

Tu stai şi cânţi pe clape de pian

Iar eu ascult o piesă în surdină,

Amândoi aşteptăm nostalgici, un an

Inimile noastre să  fie împreună..

Gânditor,  mai răsfoieşti o carte

Cu versuri culese din iubirea noastră

Cuvintele-s plânse  şi vin de departe

Of, dulcea mea, dragoste măiastră...

Un drum lung e între mine şi tine,

Munţi înalţi, tunele şi o mare,

Tu eşti acolo, eu prin ţări străine

Dar ne  iubim , chiar şi la depărtare.

23 septembrie 2014

Gabriela Drăghici Carte 10
Lacrimi romăneşti pe pământ străin

Frunza şi cetina

În bătaia vântului,

se-nvârte, frunza fagului,

se înalţă, apoi coboară

geloasă pe cetioară.

Palidă, fără putere,

se-ntăreşte şi tot cere,

socoteală bradului

de ce-i verde, frunza lui.

Vezi că toamna a venit

eu deja am ruginit,

numai a ta cetioară

are teamă c-o să moară.

Şi răspunde mai cu haz

bradul, să-i facă-necaz,

hei, tu, frunza fagului

asta-i viaţa bradului.

De-o muri, verde să moară
el şi a lui cetioară,
să fie rege în munte
cu verzi, cetine, mărunte.

Gabriela Drăghici 21 septembrie 2014
Carte 9 Comorile naturii

Bine-ai venit, dragă toamnă

Bine-ai venit, dragă toamnă,

în versuleţul meu cel drag,

doar tu ştii ce e, ce-nseamnă

să fii un pui de om pribeag.

Bine-ai venit, dragă toamnă,

cu vântul tău cel voiajor,

doar tu ştii ce e, ce-nseamnă

melancolii, lacrimi şi dor.

Bine-ai venit, dragă toamnă,

să-ndulceşti al meu venin,

doar tu ştii ce e, ce-nseamnă

să fii pe un pământ străin.

Bine-ai venit dragă toamnă,

cu ploi, la fel ca-n ţara mea,

doar tu ştii ce e, ce-nseamnă

toamnă, în România mea.

Bine-ai venit, dragă toamnă,

cu al frunzelor spectacol,

doar tu ştii ce e, ce-nseamnă

s-aştepţi demult un miracol.

Bine-ai venit, dragă toamnă,

în versuleţul meu cel drag,

doar tu ştii ce e, ce-nseamnă

să fii un pui de om, pribeag.

Gabriela Drăghici 18 septembrie

Carte 9 Comorile naturii

Visul doar

Of, de-ar dăinui în mine

Dorinţa ce mă topeşte,

Până o s-ajung la tine,

Visul doar, mă încălzeşte.

Dac-ar fi să îmi  rămână

În inimioară acest fior,

Nu mi-ar păsa că suspină

Şi nici că aş muri de dor.

Şi de-ar fi-nrădăcinată

Iubirea-n sufletul meu,

Nu aş smulge-o niciodată

Înfloritoare-ar fi mereu.

Cât aş vrea să mai aştepte

Şi să nu mă părăsească,

Emoţii şi sentimente

Care ştiu doar să iubească.

Inima mea ce-ai iubit

Alinată doar în şoapte,

Speranţa nu ţi-a obosit,

A dragostei, mult aşteptate.

Scurtează-te, drumule lung

Fă-ţi mare, poteci secate,

Mai repede vreau s-ajung

La iubirea mea, departe.

Of, de-ar dăinui în mine

Dorinţa ce mă topeşte,

Până o s-ajung la tine,

Visul doar mă încălzeşte.

Gabriela Drăghici Carte 7 Vocea Inimii-n Cuvinte

Scurt şi cuprinzător 12 Cea mai puternică imaginaţie

Cea mai puternică imaginaţie este, să sorbi din priviri o persoană, dar să n-o vezi şi să simţi dulceaţa unui sărut, fără să-l atingi!

Gabriela Drăghici
15 septembrie 2014

ŞTERGE-MI LACRIMA

Am vrut să ştii cât te doresc
Am vrut să ştii cât te iubesc,
Şi-am vrut să ştii că inima
Nimic nu mai vrea altceva.

Şterge-mi lacrima fierbinte
Şterge-o c-un sărut cuminte,
Sărută-mi ochii ce au plâns
De dorul tău ce m-a pătruns.

De dor şi tu vei suspina
De mă iubeşti cu-adevărat,
Şi-atunci când ne vom revedea
Vom ţine clipa-n sărutat.

Alină-mi inima c-o vorbă
Căci pentru tine-a suferit,
Mi-e aşa de dor de tine iară
Lacrimi în ochi mi-au năvălit.

Poezii carte1 Doruri Plânse
Gabriela Nenciu Drăghici

Tu eşti iubite Gabriela Drăghici

Scurt şi cuprinzător 11 Când iubirea

Când iubirea  a două suflete este bine înrădăcinată,
pot  fi supărări o mie, nimeni şi nimic nu va putea smulge, din rădăcini acea iubire!

GD 12 Septembrie 2014

Scurt şi cuprinzător 10 De oferit

Eu, pentru iubirea mea, am răsturnat inima şi am dat tot ce avea ea mai bun. Acum, sper să nu fiu judecată, pentru că inima mea nu mai are nimic de oferit! Întoarce-te-n trecut şi adună tot ce ai aruncat atunci, când ţi-a oferit şi nu aveai nevoie!

Plânge codrul

Privesc cu nostalgie-n zare

Codrul, parc-ar fi-ntristat,

Când septembrie apare,

Totu-i galben colorat.

Nu mai e-al speranţei verde

Ce-l avea pădurea-n frunze,

În ce poate codrul crede

Şi pe cine să acuze?

Şi se pierd cântând în zare

Spunând adio tuturor,

Stoluri, păsări călătoare

Lăsându-ne un an de dor.

Plouă-ntruna, vântul bate,

Smulge-a florilor petale,

Tulpiniţele-s culcate,

Natura parcă e-n jale.

Plânge codrul şi suspină,

Rămurelele-n copaci,

Plânge floarea de sulfină

Şi pe câmpuri, palizi maci.

5 septembrie 2014

Gabriela Drăghici

Carte 9 Comorile Naturii

Scurt şi cuprinztor 9 Gest

Cât de mic ar fi un gest frumos, pentru cine îl primeşte, e imens!

Gabriela Drăghici
5 septembrie2014

AM CĂUTAT O VIAŢĂ-NTREAGĂ

Am căutat o viaţă-ntreagă
 şi poate voi mai căuta,
 Pe cineva să mă-nţeleagă 
să-mi citeasca inima.

 Să-mi iubească caracterul 
bunătatea sufletului meu, 
Să-mi preţuiască sentimentul 
să m-aline când mi-e greu. 

Să fie cum sunt şi eu
 mai mult de-atâta nu cer, 
Să-mi fie-alăturea mereu
 să-i fiu, să-mi fie sincer. 

Să fiu iubită cât iubesc
respecte cât voi merita, 
Voi simţi că sunt, trăiesc
 fericiţi în doi vom sta.

Gabriela Drăghici Carte 1 Doruri Plânse

Mi-e iubitul bucătar

Mi-e iubitul bucătar
Face ciorbă şi grătar,
Mai pune şi o găluşcă
Dar se frige când o muşcă.

Mi-e iubitul ordonat
În casă face curat,
Pune şi aspiratorul
Ce făcuşi…rupseşi covorul?

Mi-e iubitul curăţel
Spală rufe-n lighenel,
Le pune şi puţin clor
Vai…pantalonu-i incolor!...

2 Septembrie 2014 Gabriela Drăghici
Carte 5 Zâmbet Printre Lacrimi
Parodii şi Pamflete

Oglindă nesuferită

Dimineaţa când mă scol

Prima dată faţa-mi spăl,

Şi-apoi merg la oglinduţă

Să-mi spună că sunt drăguţă.

Zi-mi oglindă, oglinjoară

De merit să fiu iubită,

Drăguţa mea domnişoară

Astăzi eşti cam zmotocită.

Ruşine să-ţi fie ţie

Oglindă neruşinoasă,

Te sparg ca pe-o farfurie

Să nu spui că nu-s  frumoasă!

Ce se întâmplă cu tine

Oglinjoara mea  glumeaţă,

M-am privit atentă, bine

Şi parcă mă văd în ceaţă.

 Nu e ceaţă domnişoară

Şi nu sunt nici aburită,

Ţi-o spun pentru prima oară

Eşti puţin îmbătrânită.

Oglindă nesuferită,

Să dispari din casa mea,

Cum spui că-s  îmbătrânită

Îmi voi  cumpăr alta.

Te-am spălat oglindă rea

Dar eşti puţin zgâriată,

M-am uitat la  faţa mea

Şi parcă ar fi ridată.

Nu-s murdară domnişoară

Şi  nu sunt nici zgâriată,

Ai uitat tu, însă, dară...

Nu mai eşti ce-ai fost odată.

1 Septembrie 2014
Gabriela Drăghici Carte 5  Zâmbet Printre Lacrimi
 Parodii şi Pamflete

Un înger

Un înger să mă facă Dumnezeu
În somn la patul tău să vin,
Tu eşti al inimii iubite zeu
C-atât de mult la tine ţin.

Să-ţi fur sărutul tandru, dulce
În somn să mi te simţi iubit,
Abi-atunci liniştită mă voi duce
Păstrând dorul ce l-am stăpânit.

Şi tu vei crede doar că ai visat
Şi nu vei şti că eu am fost,
Că visul tău a fost adevărat
Şi că sărutul a avut un rost.

Gabriela Drăghici Carte 1 Doruri Plânse