să-ţi aminteşti de numele meu, câteodată,
de şoaptele ce prin suspin ţii le spuneam în nopţi
aşa frumos, ieşite involuntar din inimă curată.
Până mai ieri te rugam plângând să nu mă uiţi
să-ţi aminteşti ce-am însemnat eu pentru tine,
de vacanţele visate-n doi, săruturi printre munţi
lacrimile care au curs pe-obraz, alunecând line.
Până mai ieri te rugam plângând să nu mă uiţi
acum, suferinţele, sufletul mi-au ostenit,
azi, te rog, să mă scoţi din colţurile tale-i minţi
să uiţi c-odat-am fost, să uiţi că te-am iubit!
Gabriela ND 17 iunie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu