Tristă amintire

Din tot ce m-a-ntristat cândva
Şi mi-a adus venin să strâng,
N-am zis că-i obosită inima...
Nu mi-a păsat că iert şi plâng.

Nereproşând am iertat mereu
Deşi orice iertare mă durea,
Şi mă-ntrebam în gândul meu,
Ce cred alţii de iertarea mea?

Cuvinte de susţinere şi de curaj
Am aşteptat să mi se spună,
Şi-am construit din răni colaj
Ci nu din sărutări cunună.

Să-mi uit trecutul nu-mi doresc,
Să rămână o tristă amintire!
Ce peste ani am s-o povestesc,
Suferinţa mea pentru iubire.

Din tot ce-a fost cândva iubire
Durerea amăgirii-a mai rămas,
O fi ea oare pentru viaţă lecuire
A sentimentelor rămase fără glas?

Gabriela Drăghici
24 Iunie 2016
Carte 4 Inimi rebele

Într-o zi

Într-o zi o să deschid toate porţile şi toate ferestrele, dar nu pentru ca tu să ai pe unde intra! Ci să mă vezi cât sunt de fericită fără tine!

Gabriela Drăghici!
24 iunie 2016
Gând rostit