De m-aş fi născut într-o zi mai bună
şi de-ar fi fost şi cerul mai senin,
Şi dacă-n noapte ar fi fost şi lună
aş fi avut şi eu, poate un alt destin.
Şi dacă vântul ar fi adiat încetişor
când floarea fericirii era-mbobocită,
N-aş fi avut nicicând dureri şi dor
aş fi avut doar fericire îmflorită.
De norii-ar fi trimis o ploaie liniştită
când prea-nsetată-mi căutam iubirea,
Aş fi găsit-o şi m-aş fi simţit iubită
n-aş fi crezut nicicând dezamăgirea.
Şi dacă mama ar fi fost o norocoasă
când m-a blestemat să am al ei noroc,
Aş fi avut şi eu o viaţă mai frumoasă
Nu m-aş fi-ntrebat de ce n-am ars în foc...
Gabriela Nenciu Drăghici
24 februarie 2014
Iubirea adevârată nu o poate înţelege oricine, doar cel care iubeşte şi simte acel sentiment în inima lui. Pentru că adevărata iubire, e mai presus de fapte, mai presus de cuvinte şi nu există nici un mod de a explica iubirea. Important este să putem iubi şi mărturisi totodată prin puternicul cuvânt, '' Te iubesc''
N-o să plâng, nici tu nu trebuie să plângi, că va trebui să moară iubirea noastră. Pentru că numai aşa visele noastre, a fiecăruia dintre noi, se vor împlini.
Iubitul meu e cel mai frumos cristal
pentru mine e cuvântul cel real,
Iubitul meu e floarea rară a fericirii
e speranţa mea, a nemuririi.
Iubitul meu e soare şi mă încălzeşte
printre norii deşi tot străluceşte,
Ochii lui sunt culoarea cerului senin
mă-mbată ca cel mai dulce vin.
Buzele iubitului meu sunt fermecătoare
sărutându-le devin o zburătoare,
Mâinile iubitului meu sunt catifelate
simt fineţea lor în zi si noapte.
L-am ales şi-l vreau pentru veşnicie
iubirea curată-i scrisă-n poezie,
Eu îi sunt fidelă şi el fidel îmi este
dragostea noastră, frumoasă poveste.
Iubitul meu e zâmbet, freamăt, dor
lângă iubitul meu îmi doresc să mor.
Gabriela Nenciu Drăghici
08 februarie 2014
Lasă-mă în astă noapte
să mă răsfăţ în iubire,
zi-mi că mă iubeşti în şoapte,
să gust şi eu fericire.
Lasă-mă în al meu vis
să-ţi sărut guriţa dulce,
când soarele-i la apus
iar la răsărit m-oi duce.
Lasă-mă-n braţe să-ţi cad,
m-am topit de dorul tău,
sentimentele mă ard
şi-mi e greu dragoste, greu.
Lasă-mă să-mi vărs amarul
dragostei ce n-am avut,
a-mbătrânit şi lăstarul,
de câţi ani au mai trecut.
Lasă ochii mei să verse
lacrimile cele sfinte,
c-ai să cauţi mult prin vise
pe cea ce-ţi spunea iubite.
Gabriela ND 6 februarie 2014
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge
