Tu eşti iubite

Tu eşti iubite raza mea de soare
mă încălzeşte când e frig,
dragostea ta-i atât de arzătoare
o doresc, plângând o strig.

Eşti vârtejul repezit al vântului
ce m-a înconjurat,
poposit-ai calm în colţul gândului
şi mintea mi-ai luat.

Tu eşti unda ce dansează-n mare
ce pe furişi m-atinge,
eu te-aşteptam să-mi dai răcoare
iubirea ta mă frige.

Tu eşti iubite raza mea de soare
mă încălzeşte când e frig,
dragostea ta-i atât de arzătoare
o doresc, plângând o strig.

27 august 
Gabriela Drăghici
Carte  7 Vocea Inimii-n Cuvinte

Gând rostit 79 Fericire împărţită

Dacă destinul nu va fi contra noastră, vom fi atât de fericiţi împreună, încât ne vom permite să împărţim şi celor nefericiţi, câte un grămuţ de fericire, din fericirea noastră.

Gabriela Drăghici
27 august 2014

Gând rostit 78 Doar cu tine

Nu-mi văd zilele ce vor urma să vină altfel, doar lângă  tine, dragostea mea! 
Te ador!

Rugăciunea unei bolnave

Te chem în rugăciunea mea, Sfânt Tată

Cu regret pentru păcatele făcute,

Eu sunt copila Ta, nu mă lăsa uitată

Eşti unicul ce poate ierta şi să ajute.

În numele lui Isus, te chem în rugăciune

De fărădelegi, sufletul să-mi curăţeşti,
Să mă binecuvântezi cu înţelepciune
Nu vreau să mai greşesc, Tu mă iubeşti.

Umple-mă cu Duhul Tău cel Sfânt
Şi vindecă-mi corpul aflat în suferinţă,
Îţi mulţumesc prin rugăciuni şi cânt
Te voi lăuda cu lacrimi şi credinţă.

Ascultă strigătul meu atât de disperat 

Priveşte-mă acum cât sunt de-ndurerată,

Întinde-ţi mâna şi ridică-mă din pat

Eşti medic pentru toţi, Slăvit să fii Tată!

24-25 august 2014
Gabriela Drăghici
Carte 8 Rugăciuni şi Poezii Religioase

Fost-au multe şi-or mai fi

Fost-au ani de aşteptare

 Poate vor mai fi,

Vise ce-au avut răbdare

Pentru a se-mplini.

Fost-au zile înorate

Fost-au şi cu soare,

Fost-au clipe supărate

Dar şi alinare.

Fost-au lacrimi de durere

Dar şi fericire,

fu şi multă neplăcere

dar fu şi iubire.

Fost-au nopţi cu doruleţe

Zile zbuciumate,

Fost-au vorbe cu blândeţe

Lacrimi sărutate.

Fost-au multe vorbişoare

Unele pământ,

Fost-au altele uşoare

Transformate-n cânt.

Fost-au multe şi-or mai fi

Clipe dulci şi- amare,

Alinări în poezii

Şi-o iubire mare.

Gabriel Drăghici

21 august Carte 4 Inimă Rebelă

Când

Când lumea-i liniştită,
Când viaţa toată-mi este,
Cu urcuş, coborâş, cotită,
Mai cred în poveste.

Când tristeţe mă răpune
Şi-n suflet am durere,
Tot ceea ce-mi rămâne
E visul ce nu piere.

Când ochii plâng de zor,
Cad lacrimi cristaline,
Cu gândul unde-mi place zbor,
Zâmbet îndată vine.

Când inima rău doare,
Cuminte stau, gândesc,
Curcubeu frumos răsare,
Şoptindu-i lui, te iubesc.

Gabriela ND 5,6 martie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Dacă gândurile-mi toate

Dacă gândurile-mi toate
S-ar fi făcut peste noapte,
Flori frumoase-n peisaj,
Le-ai cânta ca pe colaj.

Dacă gândurile-mi toate
S-ar fi făcut peste noapte,
Cuvinţele scrise-n carte,
Ai citi lacrimi curate.

Dacă gândurile-mi toate
S-ar fi făcut peste noapte,
O poveste-adevărată,
N-ai uita-o niciodată.

Dacă gândurile-mi toate
S-ar fi făcut peste noapte,
Răni de iubire-n inima ta,
Te-ar durea durerea mea.

Gabriela ND 12 martie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Ascultă vocea mea-n tăcere

Închide ochii, iubitul meu,
Gândeşte-te, sunt lângă tine,
Cu capul stând pe pieptul tău,
Înşiruind cuvinte line.

Ascultă vocea mea-n tăcere,
Cuvinte dulci ce îţi şoptesc,
Fă-i sufletului mângâiere
Din cuvântul te iubesc.

Simte-mă aproape-acum
Cu glasul tremurând, uşor,
Pe buze-ţi las al meu parfum
Şi-un aprig, nepotolit dor.

Gabriela ND 25 ianuarie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Pânge

Să plângă

Pentr-o dragoste ce-a fost adevărată,
Pentr-o iubire ce-a fost aşa curată,
Pentru o inimă ce-a fost cinstită
Şi a iubit, iubit chiar şi rănită.

Pentr-un suflet bun ce-a suspinat
Şi ochii verzi ce-au plâns neîncetat,
Pentr-o gură dulce, ce nimic n-a spus,
Dorinţe, doruri în inimă a strâns.

Să plângă mare, să plângă şi munte,
Şi-atuncea lumea toată să asculte,
Să plângă deal, să plângă şi şes
Că am greşit atunci când am ales.

Să plângă vântul, să plângă şi norul,
Să plângă ploaia, s-astâmpere dorul,
Să plângă, iarbă să plângă şi flori,
Să plângi chiar tu, dragoste cu fiori.

Luna lină, stele toate m-au văzut
Cum sufeream în taina mea atât de mult,
La tine-ntruna, noapte, zi, gândeam,
Plângând de dorul tău, mă frământam.

Vorbeam cu tine dar eram singurică,
De lacrimă şi dor nebun îmi era frică,
Atât de mult te-a vrut inima mea,
Când tu iubeai, iubeai pe-altcineva.

Să plângă mare, să plângă şi munte,
Şi-atuncea lumea toată să asculte,
Să plângă deal, să plângă şi şes
Că am greşit atunci când am ales.

Să plângă vântul, să plângă şi norul,
Să plângă ploaia, s-astâmpere dorul,
Să plângă, iarbă să plângă şi flori,
Să plângi chiar tu, dragoste cu fiori.

Gabriela ND 19 ianuarie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Când e să fie-aşa destinul

Şi dacă perna e de lacrimi udă
Când două gânduri se-ntâlnesc,
Distanţa crapă atunci de ciudă,
Cât de departe-or fi, tot se iubesc.

Văd acel frumos din paradis,
Când inima iubeşte-n tain-ascultă,
Cuvintele de dragoste în scris,
Iubire sinceră, frumoasă, nevăzută.

Când e să fie-aşa destinul,
Între inimi nu există frontiere,
Se întâlnesc în vise, nu simt chinul,
Găsindu-şi alinări şi mângâiere.

Şi dacă doru-i greu, apăsător,
O sărutare dulce îşi imaginează,
Of, vis frumos şi-amăgitor,
Cu minciuna ta şi inima vibrează.

Gabriela ND 9 ianuarie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Toate vin şi toate trec

Toate vin şi toate trec,
Bucurii şi supărare,
Câte-n viaţă se petrec,
Rămân doar pentru uitare.

Toate vin şi toate trec,
Lacrimi şi suspini,
Cu-n ştergar de in le şterg,
Le-arunc prin străini.

Toate vin şi toate trec
Şi bune şi rele,
Inimioara mi-o dezleg,
Zâmbete din stele.

Toate vin şi toate trec,
Ură şi iubit,
Orice sac are un petec
Bun şi potrivit.

Toate vin şi toate trec,
Înjosire şi-amăgire,
Nimic nu rămâne veşnic,
Dulce fericire...

Gabriela ND 19 noiembrie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Biată frunză, frunzişoară

Cerne norii picuri mulţi
Şi mari şi mai mărunţi,
Picuraşi de apă rece,
Amintiri, fior mă trece.

Cade frunza-ngreunată
De vântul hoinar luată,
Palidă şi-mbătrânită,
Că-i e viaţ-aşa de scurtă.

Biată frunză, frunzişoară,
Din primăvară în vară,
Asta-i viaţa de trăit,
Pân’ ce toamna a venit.

Şi de-odată-ngălbeneşte
Cade jos şi putrezeşte,
Şi rămâne singur pomul
Cum în viaţa lui e omul.

Gabriela ND 14 octombrie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Să fugim!

Să fugim undeva, departe,
Să savurăm clipele câte una,
Doar tu şi eu ca într-o carte,
Prieteni s-avem soarele şi luna.

Frate să ne fie codrul des,
Perlele, izvoarele din munţi,
Pe unde cerbi şi căprioare ies,
Adăpându-se acolo, lângă punţi.

Vecinii şi ale noastre rude
Să ne fie cucul şi mierliţa,
Şi-acel cântec lin ce se aude
Să ne înfrumuseţeze dimineaţa.

Mesteceni albi, înalţi, frumoşi
Să ne fie-acoperiş la casă,
Să rămânem puri şi drăgăstoşi,
Of, viaţă liniştită şi frumoasă.

Să ne facem pat din rămurele,
Perniţe şi înveliş mătăsos
Din iarbă moale şi din floricele,
S-adulmecăm al codrului miros.

Gabriela ND 16 august 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Mângâiaţi de marea albastră

Ce noapte frumoasă şi-nstelată,
Stele licărind privesc la noi,
La iubirea noastră cea curată,
Luna luminează pentru amândoi.

În jurul nostru nimic nu se aude,
Doar câte-un avion ce zboară,
Şi ale mării liniştite unde...
Ca şi un vals care ne înfioară.

Mângâiaţi de marea cea albastră
Cu valurile-i calme, răcoroase,
O, dragostea noastră măiastră,
Ce clipe minunate, ce frumoase!

În noaptea romantică, fermecată,
Prin nisip zburdăm ca doi copii,
Dansăm apoi în marea înspumată,
Pe buze dulci, suave melodii.

Tandre mângâieri şi sărutări,
Surâsuri prinse în iubirea noastră,
Sunt cuvinte scrise în chemări,
Noapte romantică şi mare-albastră.

Gabriela ND 19 august 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Alină-ţi singur inima

Cântă-ţi omule durerea
Dacă nu ai cui s-o spui,
Că-i amară cum e fierea
Şi-ţi pune inima-n cui.

Scrie-ţi omule, necazu'
De nu poţi să-l povesteşti,
Îţi îmbătrâneşte-obrazu'
Lacrima, de n-o opreşti.

Alină-ţi singur inima
C-un cântec şi-o poezie,
Nimeni nu-i de partea ta,
Cântă, omule şi scrie.

Zi şi-o glumă când şi când
Să nu-ţi laşi inima tristă,
Supărări multe de sunt,
Consideră că nu există.

Viaţa-i cu urcuşuri multe,
Coborâşuri tot aşa,
Drumuri lungi, altele scurte,
Întortocheată e viaţa.

E şi dulce şi amară
Viaţa toat-aşa o duci,
Te ridică, te coboară,
Râzi şi dintr-odată plângi.

Gabriela ND 28 iulie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Voi lăsa-n lacrima amintirii

Ai lăsat iubirea să piară...
Credeam că şi tu mă iubeşti,
Te-mbrăţişam în fiece seară
În blânde vise ca-n poveşti.

Ai lăsat-o să se piardă-n zare,
Amăgire, ce-mi faci viaţa grea,
Ploaia-mi mai duce alinare
Şi îmi domoleşte inima.

Ce ţi-a folosit să râzi de-o iubire?
Ce-ţi foloseşte să amăgeşti?...
Nu-ţi va aduce nicio mulţumire
Şi nici fericit nu prea eşti.

Eu am ajuns la graniţa uitării
Şi chiar de voi plânge vreodată,
Voi lăsa-n lacrima amintirii
Ce a fost frumos altădată.

Gabriela ND 7 iulie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

O poveste

M-ai obligat să renunţ la tine
Când te iubeam atât de mult,
De-atâta timp tu râzi de mine,
Am suferit enorm şi-am tăcut.

Cu sentimentele mele te-ai jucat,
Cu vorbe sărutate-n aşteptare,
Cu-amare lacrimi pe-nserat,
Erai tu fericit atuncea, oare?

Sau poate fericit vei fi acum
Că nu mai sunt cine am fost,
Nu-ţi voi lăsa o urmă-n al tău drum,
Să-ţi aminteşti, că n-are rost.

Puteai gândi mai mult atunci,
Nu meritam atâta suferinţă,
Când îţi spuneam cuvinte dulci,
Cu lacrimi de iubire şi credinţă.

Nu meritam umilinţa nici în gând,
Eu îţi purtam doar doruri line,
Te-am iubit, chiar lăcrimând,
Cu tot ce-nseamnă pasiune.


Mi-ai fost nufărul ce-l doream,
Să-l cuprind în braţe fine,
În nopţile-n care suspinam,
Cu nostalgie şi cu drag de tine.

Mi-erai ca un licăr de stea,
Visându-te cu dor, neîncetat,
Venind pe un cal alb în calea mea,
În veşmânt albastru îmbrăcat.

Şi mi-ai rămas, o poveste de iubire
Ce va fi scrisă într-un oarecare an,
Frumoasa mea imaginară fericire,
Va rămâne de ea doar un roman.

Gabriela ND 23 iulie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Fă-mi, vântule, o bucurie

Pe unde vânt, tu hoinăreşti,
Să fii atent, poate-mi găseşti,
Jumatea inimii ce am pierdut,
Că sufăr, vântule, prea mult.

Tu poţi zbura mult peste zări,
Tu poţi zbura chiar peste mări,
Tu peste munţi, stiu, poţi zbura
Chiar dac-o ninge şi-o ploua.

Fă-mi vântule, o bucurie,
Fă-mi inima-ntreagă să fie,
Adu-mi marea mea iubire,
Adu-mi un strop de fericire.

Adu-mi măcar o speranţă,
Adu-mi zâmbetul pe faţă,
Alungă-mi tristeţea grea
Şi usucă-mi lacrima.

Gabriela ND 23 iunie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Ţara mea

De-ai şti ce dor îmi e de tine,
Ţara mea cu lanuri pline,
Cu grâu şi cu măcişori,
Amintiri, mă trec fiori.

Mi-e dor de drumul ce odată
Era pavat doar cu piatră,
De praful ce-l lăsau în urmă,
Oiţele, trecând în turmă.

Mi-e dor de mare şi de munte,
De iarba ce creştea în curte,
De băncuţa de la poartă
Unde m-aşezam odată.

Mi-e dor de bătrâna vie
Ce-mi dădea pe-atuncea mie,
Struguraşi şi mustişor,
Dor mi-e, ţărişoară, dor.

Mi-e dor de butucu-mbătrânit
Care mereu m-a umbrit,
Cu umbriţa lui cea deasă
Când eram la mine-acasă.

De părul ce-l ştiu de-o viaţă,
Din care făceam dulceaţă,
Mi-e dor de mărul din gradină,
Din el făceam plăcintă fină.

Dor mi-e, ţărişoara mea,
Oi veni când oi putea,
Pe plaiurile străbune
Şi cu tine voi rămâne.

Gabriela ND 16 iunie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Sunt mii de flori într-o grădină

Sunt mii de flori într-o grădină,
Care-i mai mândră şi mai fină,
Culori alese, mari, mărunte
Şi au parfumuri fine, multe.

Şi mi-am ales din toate una
Să-mi fie-alături totdeauna,
Alese-i floarea cea culcată,
Aproape că era uscată.

Am rupt-o-ncet de la tulpină
Şi-am dus-o direct la inimă,
Să-i dau căldură sufletească,
În veci să nu mă părăsească.

S-o am atunci când mi-o fi greu,
Să nu fiu singură mereu,
S-o ocrotesc, să m-ocrotească
Să o iubesc, să mă iubească.

Nu am ştiut ce am ales,
Parcă la rând flori am cules,
Acum floarea mea-i plecată,
Mi-a spus că este ocupată.

Atât de bine-am îngrijit-o
Şi-atât de mult eu am iubit-o,
Şi am rămas tot singurea
C-un suspin greu şi lacrima.

Gabriela ND 23 mai 2012
Poezii carte 2 Şi Cerul Plânge

Murgule, prieten bun

Murgule, prieten bun,
Zbori cu mine, hai la drum,
Fugi cu mine unde-i vrea,
Ascunde-mă de lumea rea.

La drum poate-om întâlni
Omul ce mă va iubi,
Omul ce m-o merita,
Hai, murgule, nu mai sta.

De-i om bun vom înnopta
Amândoi la curtea sa,
Ţie îţi va da mâncare
Iar mie o sărutare.

Ţie-ţi va da fân din lunci,
Mie-mi va da buze dulci,
Tu vei merge-n grajd niţel
Iar eu în braţe la el.

Gabriela ND 20 mai 2012
Poezii carte2 Şi Cerul Plânge

Mă-ntreb

Mă-ntreb de ce sunt oare tristă,
De ce sufletu-mi suspină,
Zâmbet pentru mine nu există...
Cine pentru tot o fi de vină?

Mă-ntreb de ce-s îndurerată,
Nu am măcar o zi senină,
O fi aşa chiar lumea toată...
Cine pentru tot o fi de vină?

Mă-ntreb de ce lacrima cade
Şi de ce mă simt străină,
De ce în inimă foc arde...
Cine pentru tot o fi de vină?

Mă-ntreb de ce-atâta insistă
Tristeţea în inima mea,
De parcă fericire nu există...
Ori numai eu nu dau de ea?!

Gabriela ND 24 aprilie 2012
Poezii carte 2 Şi Cerul Plânge

Te iubesc că eşti frumoasă

Eşti o fată drăguţică
zău, îmi placi aşa cum eşti
de-ai mai slăbi la burtică
şi putin la piept să creşti

De-ai face un intervent
ca să mai scurtezi din nas,
eu atunci am să te-aştept
pân-o să-ţi revi la glas.

Te iubesc că eşti frumoasă
şi-ai haine de lux pe tine,
eşti puţintel musculoasă
vai, vai vai, amar de mine...

Gabriela Nenciu Drăghici.
2 iunie 2014 Carte 5 Parodi şi Pamflete

Zâmbet printre lacrimi

Fără iubire nu se poate

De multe ori mi-am pus în gând
Să las chiar totul la o parte,
Să nu mai stau tot suspinând,
Dar fără iubire nu se poate.

Să uit de vise şi dorinţe...
Rămână neîmplinite toate,
Să uit de buze dulci şi de guriţe,
Dar fără iubire nu se poate.

Să-mi fie somnul liniştit,
Să nu mai aud acele şoapte,
De la un imaginar frumos iubit,
Dar fără iubire nu se poate.

Din nou acum mi-e dor, grăiesc,
De-o sărutare dulce-n noapte,
Să spun magicul cuvânt, te iubesc,
Clar, fără iubire nu se poate!

Gabriela ND 8 aprilie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Eşti o floare, Prietene

Eşti o floare în grădină,
Udată cu lacrima prieteniei,
Te am în suflet şi-n inimă,
Eşti raza mea, a bucuriei.

Floarea singurătăţii mele
Ce-mi descreţeşti fruntea,
Când zilele-mi sunt grele,
Tu-mi luminezi mintea.

Îmi eşti soră şi-mi eşti frate
Când pe nimeni n-am aproape,
Eşti neamul meu, rudele toate,
Când de tristeţe mă trec ape.

Cu mireasma ta cea dulce
Să-mi faci clipele frumoase,
Oriunde-n lume m-aş duce
Vei fi-n vise de mătase.

Gabriela ND 8 aprilie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Bâz, bâz, bâz

Dup-amiază-am vrut şi eu 
să mă odihnesc un pic,
un ţânţar cu un tupeu
mare, cât e el de mic.

Se strecură sub cearceaf
şi-aşa de rău veninat,
m-a ciupit, m-a făcut praf
şi să dorm nu m-a lăsat.

Bine nu s-a innoptat
şi de-atâta oboseală,
m-am şi aruncat în pat
până mâine-n zori când iară.

Bâz, bâz, bâz, bâzâitorii
muzicanţi cu aripioare,
ei dau ton, sunt dirijorii
eu le cânt, au ce mă doare!

Gabriela ND 9Septembrie 2013
Carte 5 - Zâmbet printre lacrimi - Parodii şi Pamflete