Ce lin, lin alunecă fulgii de nea Gabriela Drăghici

O, fiorul meu

O, fiorul meu ce inima-mi străpungi
şi tu gură ce eşti îndulcită
pentru o iubire ce de mult o plângi,
dar las' aşa, iubind sunt fericită.

Ochilor ce plângeţi din plăceri
când chipul drag în vis găsesc,
tu, dragoste ce îmi aduci dureri
în suflet, când eu te doresc.

Nu mai strigaţi buze însetate
dragostea mea nu se ascunde,
mi-a rămas acolo undeva departe
iar depărtarea nu răspunde.

Să povestească stelele şi luna,
cât mi-au luminat de-am scris,
dragostea mea care-i doar una
căutând-o pe potecile ce-a nins.

O, fiorul meu ce inima-mi străpungi,
şi tu gură ce eşti îndulcită
pentru iubirea care n-o ajungi,
dar las' aşa, iubind sunt fericită.

4 decembrie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 4 Inimi Rebele

Străinătatea, of, străinătatea este durere, lacrimi chin şi umilinţă.

Străinătatea, of, străinătatea este durere, lacrimi chin şi umilinţă. Străinătatea, pe o parte te înfloreşte pe altă parte te ofileşte.

Străinătatea, te căleşte dar te şi distruge.

Străinătatea te deschide dar te şi închide.

Străinătatea îţi dă posibilitatea de a face bani cu condiţia, să uiţi de tine, să uiţi cine eşti defapt şi să uiţi că viaţa este doar una, să uiţi că trebuie să mai trăiesti şi tu. Străinătatea, te obligă să-ţi saluţi pe cei dragi doar printr-o lacrimă pe care o pierzi atunci când te gândeşti că de foarte multe ori nu ai timp nici să mai gândeşti la cei dragi ci doar să lăcrimezi de dorul lor.

Străinătatea nu-ţi dă măcar prilejul de a te bucura câteva minute, să te poţi privi în oglindă, să poţi să vorbeşti cu tine însăţi şi să te întrebi, ce-i cu tine, de ce te-ai pierdut în lume? de ce eşti singur/ă? şi de ce aşa de trist/ă?  Iar tu să-ţi răspunzi singur/ă, întoarce-te în ţara ta, bucură-te de viaţă lângă cei dragi sufletului tău pentru că viaţa trece oricum ar fi, fie că ai bani fie că n-ai. Bucură-te de viaţa ta cum fac şi cei care au rămas în ţară, pentru că şi tu vei muri tot ca ei. 

Străinătatea, of, străinătatea este, durere, lacrimi, chin şi umilinţă.

4 decembrie Gabriela Drăghici
Carte 10 Lacrimi Româneşti Pe Pământ Străin

Oare de ce

Nu eşti lângă mine şi mi-e dor,

mă-ntreb în taina mea de ce
să ai destin frumos nu e uşor
mă-ntreb de ce, oare de ce?

Gândesc la tine şi îmi este greu
amintiri mi-adun în cântece,
cândva dormeam la pieptul tău
azi nu mai sunt, oare de ce?

Te vreau iubire lângă mine-acu"
vino să-mi ştergi lacrimile,
de ce să-mi plângă sufletu"
mă-ntreb de ce oare de ce?

Plâng sentimentele şi ochii-s goi
intersecţia din drum ne-ntoarce,
pe-acelaşi drum nu suntem doi
mă-ntreb de ce, ore de ce?

Nu eşti lângă mine şi mi-e dor,
mă-ntreb în taina mea de ce
să ai destin frumos nu e uşor
mă-ntreb de ce, oare de ce?

3O Noiembrie 2015 Gabriela Drăghici
Carte 4 Inimi Rebele
Text

Declaraţie de dragoste M-ai făcut să mă simt femeie

Iubite, tu, eşti cel mai aprig dor din viaţa mea, mă faci să-mi  pierd minţile pentru dragostea ta. 
Tu, mi-ai transformat ochii în cel mai nesecant izvor de lacrimi, din dragoste pentru tine.
Dragostea mea, tu, eşti omul a cărei iubire i-am simţit-o în inimă,  mi-am simţit inima bătând în ritm de iubire. Tu, mă faci să vibrez chiar şi atunci când nu sunt lângă tine, si-ţi simt sărutul de la distanţă.
Tu, m-ai făcut să mă simt iubită, dorită şi preţuită. 
Iubirea mea, tu, da tu, m-ai făcut să mă simt femeie şi pentru asta îţi mulţumesc. Lângă tine am cunoscut fericirea, de aceea am zis da, când mi-ai cerut să fiu a ta.
Gabriela Drăghici 28 noiembrie 2015
Carte 3 Gânduri rostite şi declaraţii de dragoste

Fără tine mi-e frig

E toamnă şi-i rece fără tine mi-e frig
frunzele-au căzut, pomii-au rămas goi,
inima-mi plânge printre lacrimi te strig
dragoste dulce îmi este dor de noi.

Stropii de ploaie bat în fereastră uşor
iar toamna şi-a urzit din frunze un covor,
melancolic iubite revăd al nostru-amor
iubindu-ne-n al toamnei ruginiu decor.

Printre norii deşi se mai iveşte luna,
 printre amintiri privesc eu ochii tăi
îţi mai simt din când, în când şi mâna
ce-mi mângâia aşa finuţ obrajii mei.

E toamnă şi-i rece fără tine mi-e frig
frunzele-au căzut, pomii-au rămas goi,
inima-mi plânge printre lacrimi te strig
dragoste dulce îmi este dor de noi.

Gabriela Drăghici
22 noiembrie 2015
carte 4 inimi rebele

Noapte bună, somn uşor

N-o să pot să-ţi fiu pe braţe atunci când îţi este dor
şi nici când eu te doresc lângă mine nu poţi fi
trimit Îngerul să-ţi spună noapte bună, somn uşor
te-oi păstra în gândul meu de dragoste-ţi voi şopti.
Gabriela Drăghici

Simt dorul tău

M-am predat pe veci iubirii tale
si te-am ales să fii îngerul meu,
vocile-auzite-mi sunt banale...
eu, simt, iubirea ta şi dorul tău.

Dacă drumurile îmi vor fi închise
sau poate cineva se va opune,
să speri iubite-n ale noastre vise
şi-ascultă-ţi inima ce-ţi spune.

Vino-n calea mea dragoste dulce
 striveşte tot răul sub picioare,
priveşte zi după zi cum se duce,
viaţa aceasta cum este, zburătoare.

N-aş vrea între noi să fie un abis
sa-mi rămână sufletul rătăcitor,
să plâng pentru tot ce mi-am promis
şi pentru un trist şi dulce-amor!

Gabriela Drăghici
Carte 4 inimi rebele
5 Noiembrie 2015

Zero şanse

Nu m-aş m-ai uita la tine
De-ar cădea cerul pe mine,
De mi-ai face vin din apă
Struguraşi din mâl şi piatră.

De mi-ai face dulce miere
Veninul amar din fiere,
Si din bobuşori de rouă
Altă inimioară nouă.

De mi-ai pune la picioare
Stele,lună chiar si soare,
De-ai face din mare,munte,
Şi din aur gard la curte,

De-ai face muntele şes
Am decis... şi-ast-am ales,
De m-ai putea duce-n rai
Zero şanse..atât doar ai...

Gabriela Drăghici.

22 august 2012 Carte  Zâmbet printre lacrimi,

Parodii şi pamflete

Dansează-mă Versuri şi Recitare Gabriela Drăghici

Alină-ţi singur inima Gabriela Drăghici

Mi-e dor Gabriela Drăghici

Să nu mă uiţi Gabriela Drăghici

Te-am simţit în inimă, iubire Gabriela Drăghici

Iubire născută din vise Gabriela Drăghici

Nu-mi scormoni prin sentimente Gabriela Drăghici

Iubire născută din vise

Aş vrea să mă prefac într-o petală,
ba chiar şi într-o frunză ruginie,
să mă ducă vântul la tine-n capitală
să aline a dragostei mele, agonie.

M-aş mulţumi de-aş fi carte poştală
sau o poezie de dragoste doinită,
să-ţi scriu bileţele cum făceam la şcoală
când am fost prima dată-ndrăgostită.

Şi-atunci, când voi fi-n braţele tale
Mă voi dezbrăca de hainele durerii,
voi săruta prezentul ce-a venit agale
îmbrăcându-mă-n veşmântul fericirii.

Pe tine o să mi te îmbrac în zâmbet
eu mă voi împodobi cu file scrise,
şi vom cânta în doi al nostru cântec
cu titlul, iubire născută din vise.

8 Februarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 4 Inimi rebele

Dragostea mea cu mult dor

Of, ce ploaie şi ce vânt

a-nceput în astă noapte,
tu-mi cotrobăieşti prin gând,
alintându-mă cu şoapte.

De-ai şti dragoste din vis
câte lacrimi am vărsat
câte pagini ţi-am mai scris
şi sperând te-am aşteptat.

Trecură timpul zi cu zi
şi mulţi ani sau adunat,
ţi-am zis iubite-n poezii,
doar în vis te-am sărutat.

De-aş avea aripi să zbor
pe braţul tău să ajung,
dragostea mea cu mult dor
pe umărul tău să plâng.

31 Ianuarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 4 inimi rebele

Mesaj pentru el 2 Îţi scriu

Îţi scriu un cuvânt să te aline
să-ţi fie-al dragostei salvator,
eu, ţin atât de mult la tine
iar doru-mi este arzător.

30 ianuarie GD

Mesaj pentru el 1 Bate vânt

Bate vânt şi hoinăreşte

printre ramurile nude,

du-te-aleargă şi găseşte

dorul meu unde se-ascunde.

29 ianuarie 2015 GD

Sărut omule drag, inima ta

Am căutat sunând din poartă-n poartă
un adăpost într-un suflet cald şi bun,
temându-mă să nu fiu predestinată
nenorocului ce tot mi-a stat în drum.

Zgribulită de frigul înfiorător al fricii
priveam cuvântul te iubesc neîcrezător,
imaginându-mi că-s duşmani amicii,
îmi vedeam trecutul ca fiindu-mi viitor.

Cine oare ar fi putut să spargă gheaţa
ce mă-ncleştase să rămân încremenită
şi să-mi rămână pentru totdeauna viaţa
singurătate, lacrimi, tristeţe-alcătuită.

Alergând în nopţi prin vise buimăcită,
întâlnii sufletul singuratic, bine-ascuns,
simţindu-mă dintr-o privire cucerită,
fior de dragoste în inimă am pătruns.

De-atunci îl caut neîncetat cu disperare
iar el cu-acelaşi sentiment e de găsit,
şoptindu-mi că îi sunt iubirea aceea mare,
eu îi răspund oftând că m-am îndrăgostit.

Când îmi vorbeşte de dorul lui mă topesc
şi cât de mult eu ţin la el, să ştie-aş vrea,
pe-un munte de pagini mi-a scris te iubesc
printre suspini, sărut omule drag, inima ta.

27 Ianuarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 11 Vara celor ce iubesc

Sfârşit de poveste

Când am iubit am fost dispreţuită
şi câte lacrimi au curs nevinovate,
am tot iertat dar răul nu se uită
în inimă ramas-au răni etichetate.

Am vrut să plec să nu mai fiu găsită
să rămână doar regrete şi-amintiri,
acoperindu-mi rana să nu fie văzută,
ascunzându-mi cu zâmbetu-amăgiri.

Am renunţat de multe ori la mine
puţin mai aveam să renunţ la tot,
orice-aş fi făcut deloc nu era bine
am plictisit cu iubirea mea, socot.

În jurul cuvintelor m-am tot învârtit
şi-n jurul unui caracter de nedorit,
vrând să cred că-s greşeli, m-am minţit
c-am fost atâta de nebună la iubit.

Visele mele acum sunt spulverate
nu mai vreau ce-odată am dorit,
aş vrea să dau de la mine sănătate
dar prea târziu tăcerile-au vorbit.

Aş fi trecut mări şi oceane să ajung
să-mi văd inima că fericită este,
şi chiar de va trebui din nou să plâng
am ajuns să scriu sfârşitul de poveste.

Am tot plecat şi m-am întors mereu
bunătatea sufletului sigur s-a văzut,
de m-am resemnat nu-s devină eu,
că sunt acum iubită nu e de crezut!

Gabriela Drăghici
Carte 7 Vocea inimii-n cuvinte

Cu drag pentru tine Cu dor şi drag de plaiuri româneşti

Dacă eşti departe de ţară şi îţi este dor de plaiurile şi datinile , Româneşti, dacă te simţi pribeag şi nu ai cui spune, dacă lacrimile îţi sunt amare de durere, de tristeţe şi singurătate, alină-te cu limba ta maternă. Mângâie-ţi sufletul cu cuvinte alese şi culese din ţară şi din străinătate. Cuvinte smulse din suferinţele celor care sunt departe unii de alţii, a celor ce se ceartă cu dorul. Balsamul, pentru sufletul tău de român, îl găseşti în această carte. O carte, care cu siguranţă îţi va fi un prieten cu care poţi vorbi în taină, un prieten căruia îi poţi fredona versurile pentru alinarea sufletului tău.

Vă dorim tot ce este mai bun şi să aveţi grijă de voi oriunde vă aflaţi!
Cu stimă şi preţuire Gabriela Drăghici & Dan Lucian Corb

Poezii ce le puteţi găsi în această carte şi pe care le puteţi citii relaxaţi în fotoliile dumneavoastră.

Şuieră vântul pe la fereşti


Şuieră vântul pe la fereşti 
legănând mesteceni... 
eu şi-o chitară 
în odaia mea, prieteni de suflet, 
cânt cu ea-n armonii, 
tu mi-eşti departe, iubire... 
şuieră vântul pe la fereşti
 legănând doruri... 
tu-alergi prin cotidian, 
o, câte iluzii pierdute, 
eu, caut esenţa fiecărei clipe, 
cotrobăind prin vise argintii... 
şuieră vântul pe la fereşti
 legănând frunze... 
de mi-ar aduce pe aripile-i crem 
duioasa voce a ta, 
fără tine prin preajmă 
mi-e sufletul ploaie de lacrimi.

Dan Lucian Corb

Trenule cu roţi de fier

Stau pe-o bancă supărată

Şi aştept trenul să vină,

Mă priveşte lumea toată,

Parc-ar şti că sunt străină.

Se aude-n depărtare

Şuieratul trenului,

Lacrimile curg amare

Din ochii pribeagului.

Fugi pe şina de oţel

Şi du-mă în ţara mea,

Trenule cu roţi de fier,

Pământul l-oi săruta.

Nu voi renega vreodată

Draga mea rădăcinuţă,

Vreau să ştie lumea toată

Că  sunt pui de româncuţă.

Voi povesti florilor

Viaţa de străinătate,

Voi spune copacilor

Dorul de surori şi frate.

Ca o floare am venit

Fără dureri şi suspini,

Doamne, ce m-a-ncărunţit

Suferinţa prin străini.

4 septembrie 2014 Gabriela Drăghici

Cuvântul

Cuvântul e durere,
cuvântul te alină,
cuvântul e plăcere,
cuvântul te anină.

Cuvântul te calmează,
cuvântul te irită,
cuvântul te-afectează,
cuvântul te achită.

Cuvântul te atrage,
cuvântul te respinge,
cuvântul îţi dă pace,
cuvântul te învinge.

Cuvântul te ridică,
cuvântul te doboară,
cuvântul îţi explică,
cuvântu-i o povară.

Cuvântul este viaţă,
cuvântu-i despărţire,
cuvântul e speranţă,
cuvântul e iubire.
19 ianuarie 2015  

Gabriela Drăghici Carte 7Vocea inimii-n cuvinte

Am iubit în astă viaţă

Am iubit în astă viaţă

Şi-am pus sufletul meu tot,

Negândind la vreo speranţă,

Trecui al riscului pod.

Şi-am iubit tot nebuneşte

Fără să pun întrebări,

Dacă şi el mă iubeşte

Ori mă pierd în depărtări.

Mă dusei în disperare

Condusă de sentimente,

Negândind la depărtare,

Cineva de-o să m-aştepte.

Şi nici dacă o să plâng

Când o fi să mă  întorc,

Inima-mi spunea s-ajung,

Să nu mă opresc în loc.

Tot mergând pe al meu drum

Simţeam cum mă urmăreşte

Vocea care-mi spune-acum

C-acel suflet mă iubeşte.

15 ianuarie 2015

Gabriela Drăghici

Carte 7

Vocea inimii-n cuvinte

Mă calcă pe nervi

A ta nepăsare,
Că-mi vine să mor
Să ţip în disperare.

Îmi dau câţiva pumni
Îţi voi da şi ţie,
Plânsu'or auzii
Toţi din primărie.

De dor mă topesc
Tu stai relaxat,
Că înebunesc
De mine-ai uitat,.

Ai capul haihui
Nu mă linişteşti,
Tu nu vrei sa-mi spui?
Sau nu mă iubeşti.

Mă aşez să dorm
Perna străng la sân,
Spune tu eşti om
Sau prepeleac de fân?

Şi când noapte vine
Privesc în tavan,
Tai lemne pe tine
Dormi ca un motan...

16 martie 2012

Gabriela Drăghici
Parodii şi Pamflete
Zâmbet Printre Lacrimi

Poezie de dragoste Vara celor ce iubesc

DIN PRIMA ZI

Cum pot acum să depăşesc
Acest greu, acest suspin,
M-am îndrăgostit, nu greşesc
Inima mă poartă-n chin.

Mă-ntreb cum să reuşesc
Să te scot din mintea mea,
Să-ncetez să te iubesc
Să scap de tristeţea grea.

N-a fost nimic programat
Nici măcar nu m-am gândit,
Din prima zi s-a întâmplat
De-atunci continuu te-am iubit.

Nu mă lăsa singură-i greu
Stai aproape, nu mă părăsi,
Nu-ţi cer să fii al meu mereu
Măcar atât cât te-oi iubi.

GND Doruri Plânse 2012

BĂIEŢII MEI, CRISTALELE OCHILOR MEI

Ca orice mamă din intreaga lume
Aş face totul pentru fii mei,
Că de mi-ar cere într-o zi anume
Le-aş da în dar şi ochii mei.

Că-s fii mei, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.
Copiii mei sunt viaţa mea
Băieţii mei sunt tot ce am,

Averea mea, comoara mea
Duios pe braţe-i legănam.
Copiii mei, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.

Nu sunt bogată, sunt săracă
Nu am averi, nu am nimic,
Şi totuşi eu mă simt bogată
Şi ştiu că pot să mă ridic.

C-am doi copii, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.
Sufletul bucurii mi-ascunde
Mă simt împlinită mult,

Inima de fericire-mi râde
Că doi Îngeri am crescut.
Dragii mei, băieţii mei
Cristalele ochilor mei.

GND Carte 1 Doruri Plânde

Vara celor ce iubesc

Deschide-ţi inima cum se deschide
poarta raiului ceresc,
primeşte sufletul ce-mi surâde
când la drum pornesc.

Rupe trandafiri, presară pe alei
petale roşii cu parfum,
îţi voi cânta serenada dragostei,
versuri din primul volum.

O, deschide braţele cum se deschide
în mai floarea de cireşi,
strânge-mă la piept când se conchide
destinul celor doi aleşi.

Sărută-mă cum îşi sărută ramul
florile când înfloresc,
din dragoste îţi dăruiesc poemul,
vara celor ce iubesc.

9 Ianuarie 2015
Gabriela Drăghici
Carte 11 Vara celor ce iubesc

ÎN STÂNCA CEA DE PIATRĂ

Să se răstoarne munţii peste mine
Să mă îngroape în stâncile de piatră,
Să nu mai sufăr din a mea iubire
Să nu mai vărs o lacrimă vreodată.

Nu vreau să plângă după mine cineva
Doar plopul ce-a rămas în stâncă,
Înrădăcinat o lacrimă să-i dea
Doar astea vreau eu să mă plângă.

Dacă în viaţa ta vei fi nefericit
Adu-ţi aminte că-n stânca cea de piatră
Zace un suflet sincer care te-a iubit
Cu-atâta dor şi inima curată.

August 2011 Gabriela Nenciu Drăghici
Poezii Carte 1 Doruri Plânse

Noi doi romantici visători

Cu mulţi ani în urmă, am visat un el,
simţeam o prezenţă, aşa, fermecătoare,
o zi gândind niţel, alta mai multicel
până am ajuns să fiu o visătoare...

L-am chemat apoi să-mi apară-n vis
sperând că nu-i o simplă întâmplare,
i-am aşternut iubirea mea în scris
până am ajuns să-i fiu o visătoare.

Mi-am deschis uşor inima să-i citească
iubirea sinceră ce n-are acuzare
şi a-nceput şi el să-mi povestească
despre sentimentele ce-s fremătătoare.

Ne-ntâlnim acum în ale noastre minţi
pe alei pavate cu lacrimi şi flori,
cântând o romanţă pentru-ndrăgostiţi,
noi, doi romantici, iubiţi visători.

5 ianuarie 2015 Gabriela Drăghici
Carte 4 Inimă rebelă

Iarna la ghiozdănuşi

De câte ori iarna îşi intră în drepturile ei şi ninge uitând să se mai oprească... iar vântul răsfăţându-se, se joacă prin zăpadă, făcând-o nămeţi înalţi, făcându-şi mulnţii lui albi, de câte ori gerul ne îndeamnă să alergăm cu viteză, către soba abandonată în timpul verii, îmi aduc aminte de iernile copilăriei mele. Amintiri ce le păstrez cu drag în suflet, amintiri ce totodată mă amuză. 
Pe cincisprezece septembrie, când începea noul an şcolar, fiind cinci fraţi la părinţi, sărăcuţa mama, nu avea bani să ne cumpere ghiozdane prea scumpe şi rezistente, aşa că ne cumpăra ce era mai ieftin, adică ghiozdane de carton acoperite cu vinilin, care, după câte îmi amintesc, costa cam zece lei bucata, valoarea de atunci. Cum spune un proverb românesc: Zici că te cârpeşti, dar mai rău te rupi. Aşa se întâmpla cu biata mama mea. Acel gheozdan rezista doar până la venirea primei zăpezi. Fiind distanţa prea mare, de-acasă şi până la şcoală, iar ceata de copii destul de numeroasă, făceam totfelul de năzbâtii până ajungeam acasă. Ne opream la fiecare ulicioară unde se putea da cu săniuţa. iar noi, în lipsă de săniuţă, foloseam acel gheozdan amărât şi nu atât de rezistent.
Ce frumos era, îmi amintesc, coboram în chiote pe gheozdan, iar când urcam trebuia să-l aduc eu în braţe pe el. Nu simţeam greul pantei, chiar dacă apele curgeau pe mine. Atâta de zbenguiam şi ne distram la ghiozdănuşi, pentru că nu pot spune săniuşi, încât, uitam că trebuie să mai ajung şi acasă şi nici foame nu mai aveam, căci setea ne-o potoleam savurând câte un bulgăraş de nea. Dar problema care mă apăsa atunci, era că din amârutul meu de gheozdan mai rămâneau întregi, doar cataramele. Aşa că, cel puţin săptămânal, mama trebuia să îmi cumpere un gheozdan, dacă nu, mergeam cu cărţile şi caietele în plasă sau în braţe la şcoală. Ce frumoase amintiri, simpatice pe alocuri, mă năpădesc, din iarna la ghiozdănuşi...

Gabriela Drăghici Decembrie 2013

Am promis

Am promis că-n seara asta te iubesc,
aşteaptă-mă la intersecţia dintre azi şi mâine,
despre vise, gânduri, o să-ţi povestesc
şi cât de mult ţin dragoste, la tine...

Am promis că-n iarna asta te inund
cu sărutările buzelor mele însetate
şi mi-am promis că o să mi te-ascund
în suflet, să-mi fii iubire-n şoapte .

Am promis că-n primăvară te-ndrăgesc
sub razele de soare şi adieri calde,
vreau să-ţi promit că n-o să părăsesc
sentimentele, mărgele de smaralde.

Am promis că-n vara asta mă voi dărui
sub clar de lună nouă şi sub stele,
din suflet, sincer îţi voi mărturisi
iubirea, dorul meu şi lacrimile.

În toamna asta mă voi lăsa plouată
de petalele acestei iubiri albastre,
voi lăsa lacrima să curgă, strecurată
în nopţile văzute doar de astre.

Şi am promis că te voi face fericit,
să zbori pe culmile cele mai înalte
făcând pentru veşnicie legământ
să ne iubim şi dincolo de moarte.

2 ianuarie 2015 Gabriela Drăghici 

Carte 4 Inimă Rebelă

Minut după minut

Minut după minut, oră după oră, a trecut prima zi din an.
Mâine, e cea de a doua zi şi tot aşa cât am clipi din ochi, ne trezim iarăşi la sfârşit de an şi nici măcar nu observăm, cum trece viaţa pe lângă noi şi ajungem la anii cei grei ai neputinţei. 
Suflete dragi, haideţi să fim mai buni, mai umili, mai iertători.
Haideţi să încercăm să suferim odată cu cel în suferinţă şi să ne bucurăm de fericirea celorlalţi. Să alungăm mândria, ura, invidia şi avaritatea din inimile noastre. Să nu întristăm pe Dumnezeu care nea creat chip şi asemănarea LUI!

Gabriela Drăghici
1 Ianuarie 2015