Tristă amintire

Din tot ce m-a-ntristat cândva
Şi mi-a adus venin să strâng,
N-am zis că-i obosită inima...
Nu mi-a păsat că iert şi plâng.

Nereproşând am iertat mereu
Deşi orice iertare mă durea,
Şi mă-ntrebam în gândul meu,
Ce cred alţii de iertarea mea?

Cuvinte de susţinere şi de curaj
Am aşteptat să mi se spună,
Şi-am construit din răni colaj
Ci nu din sărutări cunună.

Să-mi uit trecutul nu-mi doresc,
Să rămână o tristă amintire!
Ce peste ani am s-o povestesc,
Suferinţa mea pentru iubire.

Din tot ce-a fost cândva iubire
Durerea amăgirii-a mai rămas,
O fi ea oare pentru viaţă lecuire
A sentimentelor rămase fără glas?

Gabriela Drăghici
24 Iunie 2016
Carte 4 Inimi rebele