Să nu oboseşti vreodată spunându-mi că mă iubeşti
eu am simţit iubirea ta să nu crezi c-o să greşeşti,
nu gândi că mă stresezi când îmi spui că mă doreşti
dorul meu e dor hoinar te caută pe unde eşti.
Să nu plângi că sunt departe şi-i lung drumul între noi
eu îţi scriu iubirea-n carte şi fac planuri pentru doi,
să nu te-ntristezi privind calendarul zi de zi
zilele trec şi ştim cu toţii dar eu tot a ta voi fi.
Să nu-ţi pierzi nicicând speranţa de care vorbeai odată
eu lupt pentru amândoi cu-a mea inimă curată,
de mă vezi că sunt tăcută şi nu dau semne de viaţă
nu-nseamnă că te-am uitat, dragostea mea cu dulceaţă!
Tu-mi eşti lacrima de bucurie, un nesecant izvor de dor
eşti vocea inimii din poezie şi-al sufletului meu fior,
eşti speranţa anilor mei, tu, eşti marea mea iubire,
eşti alinarea şi zâmbetul meu, eşti imensa fericire.
24 ianuarie 2016
Gabriela Drăghici
Carte 7 Vocea inimii
Pare a fi un gând viaţa în doi
pare a fi un joc ce este între noi,
pare a fi un fulg de nea uşor
iubirea, scăldată-n lacrimi, dor.
Pare a fi un nor viaţa în doi
pare a fi un râu făcut de ploi,
pare a fi săgeata ce străpunge
sentimentul dragostei, ce plânge.
Pare a fi o floare din câmpie
pare a fi o rimă într-o poezie,
pare a fi un basm pentru copii
iubirea, nu-i oare vocea inimii?
Gabriela Drăghici
14 Mai 2015
Carte 7 Vocea inimii-n cuvinte
Păstrez şi-acum baticul de la tine
ce mi l-ai dat când am plecat,
l-am pus la inimă să-l am cu mine
şi-am simţit un dor ce m-a urmat.
E-albastru, cu flori galbene-ncărcat,
baticuţul ce mi-e drag şi nu oricum,
un sărut am găsit în el împachetat
şi dragostea ta dulce cu parfum.
Când îmi este dor de nopţile senine
sărut baticuţul şi-l împachetez,
vorbesc cu el de parc-aş fi cu tine
închid ochii dragoste şi te visez.
Am pus pe cap baticul de la tine
privindu-mă-n oglinda din antreu,
am vrut să văd de-mi şade bine
în făţa mea vedeam doar chipul tău.
Gabrila Drăghici 2 ianuarie 2016
Carte 4 Inimi Rebele
