Orice fapta va fi rasplatita

M-asez sa dorm, in mintea mea sunt eu
cad lacrimi si nu-nteleg de ce suspin,
Deschid Biblia si citesc in gandul meu
gasesc versetul unde scrie: cheama-ma si vin!

Invit pe Dumnezeu in rugaciunea mea
sa-ntreb, de ce lacrimez, cand gandesc la mine,
Iata-ma! sunt aici! am venit copila mea
Eu stiu de ce lacrima pe-obraz iti vine.

Am spus sa iubiti aproapele cum va iubiti pe voi
tu nu ai ascultat copila mea, stii bine.
Acum,  cei ce i-ai iubit arunca-n tine cu noroi
tu i-ai iubit mai mult decat pe tine.

Cand curge lacrima pe-obrazul tau, copila
in inima ta, sunt dureri profunde,
Si plangi si-ti plangi singura de mila
cand suferi si nimeni nu te vede, nu te-aude.

Doar eu vad nevinovatia ta, cand  la toti privesc
si sufar copila mea, cand nu esti pretuita,
Si plang pentru voi toti copiii mei, ca va iubesc
va amintesc!  Orice fapta va fi rasplatita!

Gabriela Nenciu Draghici
7 decembrie 2013
Inspirata de la versetul Biblic, Cheama-ma si voi veni!

Eşti valsul fericirii

Eşti valsul fericirii
Eşti tangoul melancolic
Eşti bluesul romantic
Eşti dorul meu
Eşti lacrima mea
Eşti visul meu
Eşti povestea mea
Eşti soarele pe cer
Eşti astrul între stele
Eşti tot... şi sper
Să fii iubirea vieţii mele.
Eşti lumina ochilor mei
Eşti aerul cel trag în piept
Eşti ale inimii mele bătăi
Eşti clipa fericirii ce-o aştept.

februarie 2012  Poezii vol.1

Bună dimineaţa dragoste

Bună dimineaţa dragoste
mai vino-n calea mea în zori,
fă să-mi zâmbească  zilele
triste-au fost de mii de ori.

Bună dimineaţa dragoste
mai vino iar în casa mea,
adu-mi cu tine soarele
să-mi încălzească inima.

Bună dimineaţa dragoste
mai vino şi adu-mi iubire,
din trecuturile-albastre
adu-mi un strop de fericire.


Bună dimineaţa dragoste
mai vino iar la răsărit,
eu te aştept pe pajişte
te sărut "bine-ai venit"!

Te-am iubit prea mult

Te-am  iubit prea mult în visul meu, omule.  Abisul dintre noi nu mi-a permis să trec de el, luându-mi dreptul de la fericire. . Te-am dorit  în toată puterea cuvântului, să te ating, să te sărut, să plâng pe umărul tău şi să curgă lacrima amară  a iubirii pe care ţi-o purtam tainic.

Permite-mi să plec

Permite-mi să plec din visul tău
Şi de-ai vrea realitatea s-o vezi...
Că n-o să fiu a ta vreodată eu
Pentru ce ai vrea să mă păstrezi?

Pentru ce s-apuc drumuri rătăcite?
Sunt  conştientă şi prea  bine ştiu,
Zilele trec şi-am plete-ncărunţite
Iar lângă tine fericită n-o să fiu.

Şi timpul zboară, zboară şi se duce
Şi nu mai este vreme de-ncercări,
Mi-a fost iubirea sinceră şi dulce
Dar suferinţa a lăsat-o spre uitări.

Şi dac-aşa mi-a fost sortit să-mi fie
Să n-am parte de-a mea  iubire care,
Când mă doare lin să mă mângâie
E târziu să mai încerc  şi rost nu are.

La un drum mai neted m-am gândit
E doar un simplu drumuleţ de ţară,
Nu-i cu chiparoşi şi flori împdobit
Dar nu mă va răni ca să mă doară.

Ce  îmi doresc doar pentru anii grei
Să fiu singură cu ale mele gânduri,
Să fiu aproape de cei dragi  ai mei
Alinându-mă citind aceste rânduri.

A fost el, oare?

A fost el oare doar un vis
în care eu m-am răsfăţat?
al dragostei noastre abis,
să-l ating, nu m-a lăsat.

A fost el omul cel descris
de inima ce-a comandat,
şi muza căreia i-am scris
dorul aprins, necumpătat?

A fost el oare doar furtună
de sentimente ne-nţelese?
mă-ntreb de ce încă răsună
gândul care tot dor ţese.

Eu ştiu că l-am iubit curat
şi singură m-am şi minţit,
vrând să cred că şi el odat’
mi-a fost sincer, m-a iubit.

Carte 2 Şi Cerul Plânge
Gabriela ND 4 septembrie 2013

Valsul frunzei ruginii

Ia-mă-n braţe-nvârte-mă
În ploaia toamnei timpurii,
Haida, hai, dansează-mă
Valsul frunzei ruginii.

Dă-mi al tău vrăjit sărut
Sentimentele-mi desfoaie,
Şi în viaţă n-am să uit
De tine şi nici de ploaie.

Fii al toamnei mele soare
De mi-e frig m-ă încălzeşte,
Fii tu raza ce-mi dogoare
Dragoste  "când mă iubeşte".

Fii tu norul care-mi plânge
Peste-ntreaga mea fiinţă,
Lacrima de dor ce curge
O sărut cu-a mea guriţa.

Să-mi fii ceaţa ce se lasă
Peste seri cu nostalgie,
Fii tu rima cea frumoasă
Ce-aştern  eu în poezie.

5 octombrie 2013
Gabriela Drăghici carte 2 Şi Cerul Plânge

Gând rostit 52 O iubire adevărată

Măcar odată în viaţă, dar am simţit cu toţii  iubirea cu adevărat în inima noastră. Acea iubire care ne stăpâneşte întreaga inimă şi gândul şi întraga fiinţă a noastră. Acea iubire care ne coboară la anii adolescenţei, indiferent de vârstă. Acea iubire care ne înalţă şi ne duce în zbor pe deasupra norilor, pe aripile fericirii. Acea iubire care ne conduce valsând pe străzi fără să ne pese, sau fără să observăm că cineva ne-ar putea vedea. Acea iubire care ne face să ţipăm şi să spunem lumii întregi fără ruşine, emoţii sau vreo reţinere: Sunt îndrăgostit/ă, da, iubesc, iubesc, iubesc... Şi tot cu aceiaşi putere, ne poate şi dărâma fizic şi psihic dacă am primit în schimbul acelei iubiri  înflăcărate, răni, amăgiri, umilinţe şi dezamăgiri. Inexplicabil este momentul în care suntem sau am fost obligaţi să zdrobim, să îngropăm undeva de unde să nu mai iasă niciodată, sentimentele noastre cele mai sensibile, atât de delicate şi sincere. Asta doreşte fiecare dintre noi, atunci când cele mai frumoase sentimente devin cele mai dureroase. Păcat însă, pentru că o iubire adevărată, nu o întâlnim în fiecare zi. Şi după vreme lungă şi încercări de a mai iubi,  observăm că nu-i atât de simplu şi nici după dorinţele noastre. Şi plecăm în căutarea vechilor sentimente, pe care le mai găsim, răsfoind paginile amintirilor cu ajutorul gândului.

Gabriela Nenciu Drăghici

O, toamnă

O, toamnă că n-aş vrea să mai vii
Cu tristeţi în dealuri şi câmpii,
Nu vreau să-mi mai aduci cu tine
Frunze ruginii şi nici suspine.

Nu îţi e destul că întristezi
Ochii mei, grădini, poieni, livezi,
Eşti avar octombrie deşi frumos
Îmi iei iarbă, frunze, flori, miros.

Nu te mulţumeşti doar cu atât
Că-mi eşti prieten tu te-ai prefăcut,
Şi mi-ai sustras mereu, mereu
Câte-un an, an  din buchetul meu.

Gabriela Nenciu Drăghici octombrie 2011
Poezii vol. 1 Doruri Plânse

Acum zboară hai, zboară şi du-i lui aceste, picături de lacrimi de dor, de aşteptări, de dorinţe  şi vise ne-mplinite!

Gând rostit 51 Caut cu emoţii

Caut cu emoţii prin toate sectoarele inimii, să găsesc ultima iubire. Cea care a rămas înrădăcinată de atunci, de cănd valsa aşa frumos flacăra iubirii, în inima îndrăgostită!

Gabriela Nenciu Drăghici

Gând rostit 50 Dacă te iubesc

Dacă te iubesc, te vreau numai pe tine, nu vreau să ai bagaje sau mâinile ocupate când vii, pentru că  de mâinile tale am nevoie să fie libere, să mă poată mângâia. Când vii să nu ai nici gentuţă pe umăr, pentru că de umărul tău am eu nevoie să-mi
 plâng dragostea pe el. Când vii 
să ai doar un buzunar la cămaşă
în care să ai  buletinul de identitate
şi biletul de drum! Când vii?

Gând rostit 49 Iubeşte curat

Iubeşte curat dacă iubeşti şi nu cere nimic în schimb. Pentru că în momentul  în care ai cerut, ai  dezamăgit, ai rănit şi... ai distrus o iubire!

Gabriela Nenciu Drăghici

Gând rostit 48 La nivelul prostului

Să nu te cobori la nivelul prostului. Compătimeşte-l şi lasă-l în prostia lui, pentru că n-o să-l schimbe nimeni!

Gând rostir 47 Să nu plângi

Să nu plângi dacă ai pierdut bani sau averi! Roagă-te la Dumnezeu să-ţi dea sănătate, să poţi să munceşti şi să mai pierzi şi altă dată. Pune cel mai mare preţ pe sănătate şi vei înţelege că nu ai pierdut nimic!     Gabriela Nenciu Drăghici

Gând rostit 46 Dacă mi-ai fi fost aproape

Dacă mi-ai fi fost aproape, cu toate treburile pe care le-aş fi avut de făcut, te-ai fi trezit aşa ca ploaia din senin, cu câte o sărutare furata printre picături. Dar... din minut, în minut!

Pentru ce iubim, omul?

Iubim omul, pentru că aşa a fost de la creerea omului şi a femeii, ca femeia să fie parte din om şi să depindă de el.

Iubim omul, pentru  că noi femeile suntem neputincioase , nu avem putere să luptăm contra răului singure, pentru că această putere o are omul.

Iubim omul, pentru că el trezeşte în noi femeile cele mai frumoase sentimente de iubire, care fără om nu am fi ştiut de existenţa acestor sentimente.

Iubim omul, pentru că numai dragostea lui ne dă posibilitatea de a cunoaşte  fericirea, de a fi mame.

Iubim omul, pentru că el este întregul nostru, fără om am fi incomplete, stinghere.

Iubim omul, pentru că el ne protejează, iubim omul pentru că şi el ne iubeşte!

Iubim omul, pentru că el ştie să ne cucerească inima.

Gabriela Drăghici 17 septembrie 2013

Of, suflet iertător şi bun

Of, suflet iertător şi bun
Ce-are viaţa de e rea cu tine?
La cine-ai ţinut te-a aruncat în drum
Ai rămas respirând  printre suspine.

Chiar de ai în tot dreptate
Te laşi bătut nu zici nimic,
Şi inima rău te doare când îţi bate
În faţa  duşmanului te-ai făcut  mic.

N-ai vrut să-ţi arăţi dreptatea
La orgoliul tău simplu-ai renunţat,
Chiar de viaţa se bate cu moartea
E Dumnezeu de sus ce te-a apreciat.

Continuă să fii  mereu tot tu
Şi dacă -n viaţă tu eşti chinuit,
Nu te-ai schimbat...n-o face nici acu"
Vei fii cândva în ceruri răsplătit.

Gabriela ND 01februarie 2013

Mi-e dor de copilăria copiilor mei

Departe de ţara mea, de copii, prieteni şi de tot ce eu iubesc, stam la o fereastră şi fumam o ţigară, gânditoare,
moment în care trece o ceată de copii ce îmi distrag atenţia…
Am rămas privind după ei, cum erau cu ghiozdanele agăţate de umeri şi mă apucă un dor nebun, ce mi-a străpuns inima,
dorul copilăriei copiilor mei, un dor ce mă vizitează când şi când, făcându-mi inima franjuri de durere. De m-ar întreba în orice moment la orice oră cineva, de cine sau de ce ţi-e ţie dor, aş da acelaşi răspuns:,, mi-e tare dor şi va rămâne pentru toată viaţa acest dor, de copilăria copiilor mei, tânjesc după acele vremuri’’.
Îmi amintesc şi zâmbesc, în tăcerea şi singurătatea mea, când mă coboram la mintea copiilor mei şi ne jucam jocuri de copii cum ar fi: de-a v-aţi ascunselea, baba oarba şi tot felul de astfel de jocuri. Parcă ieri a fost. Văd în gândirea mea profundă acel filmuleţ, îl văd pe fiul meu cel mic atunci când ne jucam de-a v-aţi ascunselea.El îşi ascundea doar capul şi apoi striga: ,, Gata!!! ’’…Era foarte comic mititelul, crezând că dacă ascunde capul, sau mai bine zis dacă el nu vedea pe nimeni, însemna că nimeni nu-l vede.
Sunt atâtea amintiri frumoase, care îmi amintesc de copilăria copiilor mei, ba unele dintre ele chiar aş dori măcar o dată în viaţă să se mai repete… Îmi amintesc cu atâta drag de zilele în care făceam la cuptor prăjituri etajate sau torturi, iar fiii mei se băteau care mai de care să cureţe castroanele de crema rămasă pe ele.
Alergând, nostalgică, prin anii copilăriei copiilor mei, revăd o secvenţă dintr-o păţanie a fiului meu cel mare, care îmi readuce aceleaşi emoţii, aceleaşi dureri de atunci, cu mai bine de cinsprezece ani în urmă, când am decis să părăsim oraşul Târgovişte şi să ne mutăm la ţară într-o zonă a Bezdeadului.
Eu, care iubeam enorm animalele, am cumpărat o vacă la care dimineaţa îi dădeam drumul pe coastă să pască iarbă. Necunoscând acea zonă, am avut încredere în fiul meu cel mare şi seara l-am trimis să caute vaca să o aducă acasă. Trecu o oră, trecu două… să mai vină fiul meu, pace. Am intrat în panică, văzând că se făcuse noapte şi nu mai apărea. Am plecat în căutarea lui, strigând în disperare, noaptea prin pădure, fără să aud o veste de la el… Am plâns o noapte întreagă căutând fără succes. Nu mai aveam putere nici să mai strig, dar nici să mai plâng…
Când dimineaţa mă pregăteam să plec din nou în căutare, aud în hol o voce care îmi zice: ,, Mami, te rog să mă ierţi, am rătăcit drumul în noapte, nu am mai văzut şi am rămas să dorm la tulpina unui copac''. Doamne, incredibil drăguţul, tot el îşi cerea scuze, când mie nu îmi trebuia o altă fericire decât să-l văd pe el!
Cea mai frumoasă şi de neuitat perioadă din viaţa unei mame, atunci când are copiii mici, când poate să-i strângă la piept, să-i sărute, să-i alinte, când copilaşii încep să rupă cuvinte stâlcindu-le… Nu există pentru o mamă o altă perioadă a vieţii, mai frumoasă şi mai fericită ca aceasta, când se poate bucura de roadele iubirii ei...

Gabriela Nenciu Drăghici

Gând rostit 4 Să nu mă chemi

Să nu mă chemi iubire, că nu ţi-am fost vreodată. Cheamă-mă prietenă şi-ţi voi fi ca de fiecare dată!

Gabriela Nenciu Drăghici

Eşti omul

Eşti omul ce o viaţă l-am visat,
Omul ce, plângând, l-am tot strigat,
Îmi readuci speranţă, te doresc,
Meriţi să fii iubit şi... te iubesc.

Pe tine, orice femeie te-ar dori,
Eşti frâna lacrimii şi a durerii,
Eşti aducător de zâmbete pe faţă,
Eşti omul ce la bine te învaţă.

Eşti rafinat şi ai multă răbdare,
Ştii alunga urma de supărare,
Eşti medic pentru inima rănită,
În preajma ta-s femeie fericită.

Eşti mâna mea cu care mă închin
La Dumnezeu, să te iubesc din plin,
Eşti omul ce-ai făcut un dulce vin
Din tot ce-a fost amar, suspin.

Gabriela ND 1 aprilie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Gând rostit 44 Pentru voi

Pentru că sănătatea este cea mai importantă  pentru om, în gândul meu pe care îl rostesc astăzi, este, să vă binecuvânteze Dumnezeu cu : sănătate, pace sufletească şi credincioşie.

A fost el oare

A fost el oare doar un vis
în  care eu m-am răsfăţat,
al dragostei  noastre abis
să-l ating nu m-a lăsat?

A fost el omul cel descris
de inima ce-a comandat,
şi muza căreia am scris
dorul aprins necumpătat?

A fost el  oare doar  furtună
de sentimente ne-nţelese,
mă-ntreb de ce încă  răsună
gândul care tot dor ţese?

Eu ştiu că l-am iubit curat
şi singură  m-am şi minţit,
vrând să cred că si-el odat"
mi-a fost sincer, m-a iubit.

Gabriela ND

Singură în toamnă

Picuri de ploaie-n geam îmi bat
Ruginită prematur câte-o frunză,
Cade fără viaţă pe pământ însetat
Din vara trecută de-a soarelui rază.

Picuri de ploaie-mprăştiaţi de vânt
Picuri ce plutesc şi lin se risipesc,
Izbind fereastra unde eu oftând
Tot singură în toamnă mă găsesc.


Picuri de ploaie m-alină-i privesc
Şi dansul lor ce mereu mă poartă,
Cu gândul acolo mereu  gândesc
Pe unde paşii-mi umblau odată.

Picuri de ploaie ce cad melancolic
Picuraşi dragi îmi sunteţi muze,
Mi-e atât de greu  nimic nu zic
Doar că mi-e dor, dor de două buze.

Gabriela ND 2Septembrie 2012

Bucură-te

Bucură-te de cerul înstelat
Bucură-te de luna luminoasă, 
Bucură-te de ce Domnul a dat
Bucură-te dacă ai o casă.

Bucură-te de codrul înverzit
Bucură-te de aer şi miros, 
De soarele ce te-a-ncălzit
Bucură-te de tot ce e frumos.

Bucură-te de a ta sănătate
Bucură-te de-a ta frumuseţe, 
Bucură-te de tot ce se poate
Bucură-te de blândeţe.

Bucură-te de apa care-o bei
De mâncarea ce-o mănânci, 
Bucură-te de anii pe care-i ai
Bucură-te de vorbele dulci.

Bucură-te dacă eşti iubit
Bucură-te când iubeşti, 
Bucură-te şi fii fericit
Bucură-te că trăieşti.


30 martie 2012
Poezii vol 2, Şi Cerul Plânge

Nebunaticul meu gând

Când tăcerea nopţii trece
Prin singurătatea mea,
Vine el  îi spun să plece
Nu-s decât o simplă ea.

Mâna-mi trece-aşa uşor
Prin a pletelor şuviţe,
Cu dulci şoapte de amor
Ne unim două guriţe.

Şi îi simt profund fiorul
Dragostei ce m-nveleşte,
Dulce mi-e în vis amorul
Clipa mă ademeneşte.

Nebunaticul meu gând
Ce se joacă, hoinăreşte,
Mă minte parcă râzând
Spunându-mi că mă iubeşte.

Tunetul din depărtare
Mă trezeşte dintr-un vis,
Am rămas c-o sărutare
Şi un gând în manuscris.


Gabriela ND.28 august 2013

Să pleci

Să pleci cât mai departe de la mine,
Tristeţe cu durere, inima-mi apeşi,
Să mi te pierzi prin pustiuri şi ruine,
Din sufletu-mi îndurerat să-mi ieşi.

Să pleci cât mai departe de la mine,
Gând nebun, trecutu-n prezent-aduci,
Vrei să vezi din lacrimi val cum vine
Ori în disperare vrei să mă arunci?

Să pleci cât mai departe de la mine
Visule amăgitor, m-ai dus în suferinţă,
Credeam că-s fericită şi mi-e bine
Sărutând cu sete a duşmanului guriţă.

Să pleci cât mai departe de la mine,
Mai bine fiecare pe-al său drum,
Te alintam demult cu vorbe line,
C-o să regret, n-aş fi crezut nicicum.

Gabriela ND 27 august 2013
Carte 2 Şi Cerul Plânge

Şi încă te-aştept fericire

Primăveri atâtea au trecut
Zile înverzite cu speranţe, 
Punănd busuioc în aşternut
Visam că am iubirea-n braţe.

Şi verile la fel s-au dus
Zi după zi nici n-am văzut, 
Când răsărit şi când apus
Nu ştiu măcar când au trecut.

Mă trezeam de fiecare dată
În ploi cu frunze ruginii, 
Înţelegeam că-i toamnă-n dată
Tot aşteptând să vii, să vii.

Număr boboceii ce-au rămas
În buchetul anilor mei, 
Să plâng nu mai am nici glas
Fiecare toamnă-mi ia din ei.

Şi încă te-aştept fericire
Pân-o mai rămâne un boboc, 
O toamnă pleacă şi-alta vine
La tine nu renunţ de loc.
27 septembrie 2012

Gabriela ND vol. şi cerul plânge

Să simt că este Crăciunul

Bate vântule mai tare

Şi adu peste hotare,

Doi, trei fulgişori de nea

De-acolo din ţara mea.

Şi un cubuşor de gheaţă

Cu el să mă spăl pe faţă,

S-aline durerea grea,

A dorului de ţara mea.

Adu vântule în zori

Voce de colindători,

Din cuptoare-adu parfumul

Să simt că este Crăciunul.

Adu-mi şi un covrigel,

O nucă şi-un măr cu el,

De mult n-am mai colindat,

De când eram copil în sat.

Adu vânt şi-un clopoţel

Ca să pot suna cu el,

Să se ducă-n lume veste

Cum în România este.

Cum este de sărbători

Cum se vine cu urări,

Tinerii pe la bătrâni,

Datini rămase din străbuni.

Adu vânt cum ai putea

Ce-i frumos din ţara mea,

Ţi-oi da înapoi să duci

Îmbrăţişări, sărutări dulci.

De-aici din străinătate

Pentru românul meu frate,

Chiar dacă-s de mult plecată,

Nu-i voi uita niciodată.

Gabriela ND 17 decembrie 2012

Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Ce lin, lin alunecă fulgii de nea

Ce lin, lin alunecă fulgii de nea
Bradul din munte-i alb, nu mai e verde, 
Mi-e dor, ce dor de ţara mea
Privesc în zare-i ceaţă, nu se vede.

Ce lin lacrima pe-obraz îmi curge
Ce lin prin gânduri amintiri îmi vin, 
Ochiul mi-e trist şi plânge, plânge
Sunt un pribeag şi mă numesc străin.

Ce dor îmi e să fiu de sărbători
În ţara mea, ce mult o mai iubesc, 
Să privesc pe geam din gheaţă flori
Şi bradul de Crăciun să-mpodobesc.

Colind cu drag în ţara mea-l trimit
Pe-o săniuţă cu mulţi clopoţei, 
Am promis şi iată n-am venit
Şi-au trecut, au trecut ani vreo trei.

Ce lin, lin alunecă fulgii de nea
Bradul din munte-i alb, nu mai e verde, 
Mi-e dor, ce dor de ţara mea
Privesc în zare-i ceaţă, nu se vede.

Gabriela ND22octombrie2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Vestea cea mare

Cântec

Sculaţi gazde nu dormiţi
Steaua pe cer o priviţi, 
E noaptea cea mare sfântă
Şi îngerii în cer cântă.

Steaua care-aduce veste
Ce e scris nu-i doar poveste, 
Este-adevărat ce-a spus
Domnul sfânt despre Isus.

În noapte răsare
O stea lucitoare, 
Şi ne prevesteşte
Vestea cea mai mare.

Fecioara Maria
Naşte pe Mesia, 
Naşte pruncul său
Fiu de Dumnezeu.

Iezlea cu fân pregătită
De miei, oiţe-ncălzită, 
Sfântul ascuns locuşor
Pentr-un prunc Mântuitor.

Încântaţi să îl primim
Din suflet să-i mulţumim, 
Că sfânta venire-a sa
E salvarea mea şi-a ta.

GabrielaND 
15 OCTOMBRIE 2012

Iarna

Iarna devin o visătoare
Mă umplu de melancolie, 
Văd că ninge chiar de-i soare
Şi scriu continu poezie.

Iarna mi-e mai greu fiorul
Şi-mi ies din trista amorţire, 
Parcă-mi e mai aprig dorul
Gândesc numai la iubire.

În gura sobei tot mi-e frig
Beau apă şi de sete mor, 
Mă-ncălzesc iubirea de ating
Îmi trece setea de amor.

Am punctul meu, te-am ochit
La pieptu-ţi să mă încălzesc, 
Nu spun te iubesc, te-am iubit
Doar la tine, dor, gândesc.

Cu tine mă visez de sărbători
Alintându-mă-n suav sărut, 
Cu tine viaţa-mi e doar flori
N-o să-ţi mai stau departe mult.

Gabriela ND, 30 octombrie 2012