E cumva o întrebare grea?

Nu mă interesează cariera ta.Dar nici banii tăi.Şi nici palatul tău.

Răspunde doar sincer la o întrebare: Locuiesc eu oare în palatul inimii tale???

Final în hohot de râs

Când am o supărare sau ceva mă întristează,îmi place să scriu.
Iar ceea ce scriu,îmi place să fredonez. Găsesc repede o melodie oarecare şi încep să cânt ceea ce am scris. Şi cânt şi plâng şi cânt şi plâng. Iar finalul, este un hohot de râs... pentru că m-am liniştit!

Gabriela ND29octombrie2012

Sentimentele inimii

Scârbă,ură,invidie,duşmănie, antipatie,durere, fericire şi cea mai frumosa, cea mai sensibilă, bună şi iertătoare, este patroana tuturor sentimentelor,este " iubirea" Dacă inima îţi este plină cu acest sentiment, sentimentele rele nu există pentru tine!

Când şti ce vrei

Când şti ce vrei de la viaţă te opreşti acolo unde ai  ai decis să rămâi,  nu te învârţi într-un cerc şi tot ţie nu-ţi convine, dacă te ia cu ameţeală!

Învaţă să cunoşti lumea

Învaţă să cunoşti lumea...Pentru că sunt persoane care confunda,iubirea cu interesul şi dacă o să  ai parte de astfel de persoane,vei fi cel mai nefericit om...dacă vei ajunge sărac!!!

Drumul către fericire

Orice om are drumul lui.Tu mergi pe drumul tău,pentru că drumul meu este către fericire,lucru pe care-l caut de o viaţă şi nu-ţi permit ţie,să-mi iei acest drept!!!

Gând rostit Umilinţă

Umilinţa mea de astăzi, nu va accepta umilinţa ta de măine!

Gabriela ND Octombrie  2012

Suferinţă şi tăcere

Singură într-o casă,dar nu orice casă, o casă cu trei etaje.Într-un colţ din sudul Italiei,îmi târăsc după mine greutăţile vieţii.Am fost bolnavă de multe ori şi am zăcut la pat.Însă Dumnezeu a avut grijă şi mi-a lăsat de fiecare data când m-am simţit rău,minte bună, ca eu să pot judeca şi lupta cu viaţa.Numai Dumnezeu imi ştie suferinţele prin care am trecut şi poate oi mai trece.Doar el a văzut zilele mele pe care le-am petrecut în patul suferinţelor şi rolul de actor pe care trebuia sa-l joc în momentul când trebuia să ajung la locul de muncă,unde nimeni nu te-ar fi vrut bolnav.Aici cât de grea ar fi fost durerea şi suferinţa,în prezenţa angajatorilor trebuia să fii un om bun,sănătos perfect.Nu era cu putinţă să rămân acasă până m-a vindecam,pentru că eram singură şi nu aveam pe nimeni care să se intereseze de cheltuielile mele.Aşa că eram obligată să mă târăsc şi să ajung la servici.Aceste rânduri sunt scrise în momente grele,momente în care mâinile şi întreg corpul îmi tremură şi mă simt fără putere.Aş fi vrut să duc până la final această proză,însă anemia din nou se joacă cu răbdarea mea şi mă învăluie în oboseală şi somnolenţă,chiar în timpul în care trebuie să mă ridic şi să plec la servici.Dar voi lupta şi mă voi ridica,Doamne ajută!
Va urma!
GND24octombrie2012

Gând rostit Am învăţat

Lovindu-mă în viaţă de prea multe greutăţi am învăţat că prima persoană din viaţa mea la care trebuie să mă gândesc, sunt eu. Numai eu, pot avea grijă de mine şi să mă gândesc la mine, nimeni nu va face acest lucru în locul meu şi nimănui nu-i va păsa, de îmi este bine sau greu!

Gabriela  Gabriela Drăghici

24octombrie2012

Să iubeşti e sănătos

Nu-mi pare rău cât am greşit
În dragoste în viaţa mea,
Am fost eu care-am plătit
N-a suferit altcineva.

Nu-mi pare rău dac-am lăsat
Când am iubit pe cineva,
Înseamnă că n-a meritat
Era normal să fie-aşa.

Nu-mi pare rău nici dac-am plâns
Şi nici măcar nu mă căiesc,
De lacrima nu ar fi curs
De unde ştiam că iubesc?

Nu-mi pare rău nici c-am pierdut
Zile, nopţi gândind în gol,
Am făcut ce mi-a plăcut
Îmi provocam singură dor.

Nu-mi pare rău chiar de nimic
A fost greu dar şi frumos,
Cad şi iarăşi mă ridic
Să iubeşti e sănătos...!

Gabriela ND 230ctombrie2012

Mi-e iubirea cenzurată

De mică  mereu am scris
din peisaje şi natura,
Din imaginaţie şi vis
din viaţa-mi tânără,matură.

Din a omului vieţă ,trăiri
din poze şi decoruri,
Şi ale lor prea mari iubiri
a inimii lui doruri.

Din viaţa  care a fost grea
şi  clipele mai bune,
Am scris cândva dragostea
ştiam că va rămâne.

Am vrut să  scriu şi-acum
ce inima-mi dictează,
Nu mai pot nu mai am cum
şi mintea doar visează.

Greu că nu pot să grăiesc
inimă îndurerată,
Nu pot să spun... te iubesc
 îmi e iubirea cenzurată.

Nu pot inima s-alin măcar
printr-un scris curat,
Că nimeni nu are habar
şi-acesta-i cenzurat.

Gabriela ND150ctombrie2012
vol.poezii şi cerul plânge

Ce dimineaţă friguroasă

Ce dimineaţă friguroasă
Ce soare mândru-a răsărit,
Cu raza lui cea luminoasă
Inima tristă mi-a încălzit.

Îmi mângâie faţa şi ochii
Ce plâng mereu neâncetat,
C-aşa-i viaţa asta cum o ştii
Durere,suferinţă şi oftat.

Şi-aştept iarna ca să vină
Cu geruri şi cu fulgi de nea,
Să-ngheţe răul cu pricină
Să uşureze viaţa-mi grea.

Să-ngheţe-al lacrimei izvor
Amintirile ce dor să moară,
Să fiu om nou venit în zbor
Născut pentru înâia oara.

În scutece de nea-nfăşată
Ţurţuri de gheaţă-ncingătoare,
Să nu mai fiu în viaţă supărată
Să nu  mai vărs lacrimi amare.

Să cresc şi s-ajung iar mare
Într-o armonie şi iubire,
Lucru ce n-am avut sub soare
Dragoste ,linişte, fericire.

Gabriela ND,17octombrie2012
poezii vol 2şi cerul plănge

Tot pe tine te-aş iubi

M-am gândit şi tot gândit
Sper să nu greşesc cumva,
De-ar fi vreodată să uit
Răul ce-ai făcut cândva.

Răni de nu aş mai avea
Şi-or fi toate vindecate,
De mi-ar râde inima
Şi-oi uita de tot şi toate.

Şi-aş vrea din nou să trăiesc
Clipe frumoase,senine,
De-ar fi s-aleg să iubesc
Te-aş alege tot pe tine.

Gabriela ND 22aprilie2012
poezii vol. 2 şi cerul plânge

O iubire-adevărată

Şi dacă Dumnezeu ar fi vrut,
Inima ta să bată pentru mine,
Nimic de la viaţă n-aş mai fi cerut,
Copiii îmi sunt fericirea, şi cu tine.

De soarta ar fi vrut să ne unească,
Zilele să le petrecem cu blândeţe,
De-ale noastre vise să se pomenească,
Cum dragoste-am trăit-o cu nobleţe.

Îmi văd bătrâneţea lângă tine...
Ţinându-ne de mână, la fel de visători,
Prin parcuri mari, în nopţile senine,
Două bastoane, dor, lacrimi de flori.

Pe o veche bancă-n clar de lună
Câte o sărutare ne vom dărui,
Amintindu-ne de tinereţea bună,
Preţuind zilele care-or mai fi.

Şi de-ar fi-ntr-o clipă amândoi
Să sfârşim îmbrăţişaţi mână în mână,
Când ziua va veni şi pentru noi...
Vom rămâne două stele lângă lună.

Gabriela ND 23 martie 2012

Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge

Nu mă întreb !

Nu mă întreb de ce sunt tristă
Nici de ce inima îmi plânge,
Zâmbet pentru mine nu există
Cine,pentru tot o fi devină?

Nu mă întreb de ce-s îndurerată
Nu am măcar o zi senină,
O fi aşa chiar lumea toată...
Cine pentru tot o fi devină?

Nu mă întreb de ce lacrimă cade
Nici de ce mă simt străină,
De ce în suflet focul arde
Cine pentru tot o fi devină?

Nu mă întreb de ce atât insistă
Tristeţea în inima mea,
De parcă fericire nu există
Ori nu vrea cu mine să stea?

Gabriela ND  24 aprilie 2012
 poezii vol.2  Şi cerul plânge

Să-mi cânţi sâmbătă seara Gabriela Nenciu Drăghici

Eu şi nora mea Gabriela Nenciu Drăghici

Singura-n toamnă

Să pleci nu te-oi lăsa

Mi-e  plină de iubire  inima
Şi vreau cu drag s-o dăruiesc,
O, suflete ce n-ai avut cândva
Pe nimeni să-i spui te iubesc.

Pe unde umbli acum rătăcitor
Când eu te căutat neîncetat,
Of, dorul meu, prea aprig dor
Sentimentele nu-s de alungat. 

De te-oi găsi să pleci nu te-oi lăsa,
Într-un loc sfânt o să te găzduesc,
Şi-o preţioasă cameră-ţi voi da
În inimă mea, mereu să te iubesc.

Ieşi odată din ascunzişurile tale
Că-mi trece vremea şi-oi muri,
Şi vreau să gust din rodul care
Fericirea voi cunoaşte, o voi şti.

Gabriela Drăghici
Carte 4 Inimi Rebele

Ai vrea tu să te părăsesc

Atât de greu îmi este fără tine
Plânge în mine dragostea,
Lacrimile mele ce curg line
De-ar ajunge la inima ta...

În gând sărutul tău îmi dă fiori
Ce mult doresc mângâierea ta!
De mi-ai răsări chiar dintre flori
Petale şi parfum m-ar alina.

Am  vrut de tine să mă-ndepărtez
Dar m-am apropiat mai mult,
Continuând în gând să te pictez
Îmi este atât greu să mi te uit.

Să-ţi spun adio nu-mi este uşor
Mă gândesc la tine, încă te iubesc,
Încerc prin visul tău să mă strecor.
Ai vrea tu oare să te părăsesc?...

Gabriela Drăghici
 2 octombrie 2012
Carte 4 Inimi rebele