Sărutarea ta

Mi-e dor de a ta sărutare
De un pian și blânde ploi,
De raze aurii de soare
Și de clipele în doi.
Îmi doresc atât de mult
Sărutarea ta cea dulce,
O simt în fiece minut
În orice clipă mă seduce.
Dor de armonii duioase
Și de serile-argintii,
Când în clipele frumoase
Ne citeam lin, poezii.
O, suflete îndrăgostit
Îmi faci mintea să viseze,
Te voi iubi nemărginit
Mi-atingi inima, vibreze.
Și pe-ntinsele cărări
Toamna când se lasă frunze,
Vom visa iar sărutări
Cu lacrimi de dor pe buze.

26 octombrie 2016

Poezie de Dan Lucian Corb și Gabriela Drăghici 

Dragostea ce-o simți doar o dată

Tu mi-ai făcut nopţile albe
Cu dăruire şi cu fantezie,
Oferindu-mi din săruturi salbe
Şi din sentimente poezie.

Tu mi-ai făcut zilele vise
Cu duioșenie și cu dor lin,
Dăruindu-mi cuvintele scrise
Și iubirea ce-n suflet o țin.

Tu mi-ai făcut pat din petale
De crizanteme şi de trandafiri,
Pe dulci sunete instrumentale
Fredonând tangoul marilor iubiri.

Tu mi-ai făcut lacrima zbor
Spre fericirea demult așteptată,
Mi-ești pasiunea suavă a clipelor
Dragostea ce-o simți doar o dată.

27 octombrie 2016

Poezie scrisă de Dan Lucian Corb și Gabriela Drăghici

Sărutându-mă pe buze

Trezeşti în mine sentimente
Ce nu credeam că mai există,
Dorinţe, romantism, momente
Deşi tristeţea mai persistă.

Iubirea noastr-a fost odată

Caldă precum soarele,
Cum este neaua de curată
Clară cum licăresc stelele.

Şi-n veşnicie va rămâne

Iubire cu parfum de floare,
Sfântă vocea care spune
Dragostea n-are hotare.

Îți spun cu drag că te-aș iubi
Şi pe ale toamnei frunze,
Să mă legeni cum tu ştii
Sărutându-mă pe buze.

25 octombrie 2016

Gabriela Drăghici 

Sentimentul inimii G5

Cuvintele G4

Iubesc toamna G3

Iubesc toamna, pentru că toamna m-a născut mama mea. Iubesc toamna, pentru că toamnă era când m-am îndrăgostit prima dată. Iubesc toamna, pentru că toamna m-a făcut să înţeleg că totul în viaţă este o trădare, pentru că şi toamna pe care o iubesc, m-a trădat în fiecare an, aducându-mi tristeţi ruginii. Până când, viaţa însăşi, este o trădare.

Gabriela Drăghici.

Mângâiere G2

Orice regret, G1

E toamnă iar, dragă iubite

Nu ți-am mai scris o poezie
de multă vreme, de amor,
azi natura aduce nostalgie
și-ți scriu, de noi îmi este dor.

E toamnă iar, dragă iubite,
toamnă a fost când am plecat,
mi-aduc cu drag mereu aminte
de ultimul sărut ce ni l-am dat.

Plouă, plouă cu picuri mărunți,
norii apăsători sunt așa triști,
știu, privești duios către munți,
mă bucur că în viața mea exiști.

Aș vrea să mai revăd iar luna
în decorul romantic de sezon,
mestecenii ce ne priveau întruna
sărutându-ne cu drag pe un balcon.

Nu ți-am mai scris o poezie
de multă vreme, de amor,
azi natura aduce nostalgie
și-ți scriu, de noi îmi este dor.

17 Septembrie 2016
Gabriela Drăghici
Carte 7 Vocea Inimii-n Cuvinte

Gând 2

Gând 1

Umbra gândului, tău!

Ultima iubire

Vei Plânge Versuri Gabriela Drăghici, Cântec de despărţire

Vei plânge

Mi-e frică fără tine să mă obişnuiesc

Mi-e frică şi nu vreau să mă gândesc,

N-aş vrea într-o zi să îţi ceri iertare

Iar inima mea să nu-ţi facă intrare.

Mă tem că într-o zi n-o să te mai iubesc

Întoarce-te acum când încă te doresc,

Pe orgoliul meu îmi calc deşi-s bărbat

Întoarce-te de ştii că n-ai trădat.

REFREN.

Femeie, of, femeie rea  tu nu ai suflet

Mi-ai lăsat doar lacrimi şi oftat în cântec,

Femeie, frumoasa mea floare aleasă

Vei plânge după ziua-n care-ai fost mireasă.

 REFREN.

Femeie, of, femeie rea  tu nu ai suflet

Mi-ai lăsat doar lacrimi şi oftat în cântec,

Femeie, frumoasa mea floare aleasă

Vei plânge după  ziua-n care-ai fost mireasă.


Mă tem de resemnări deşi sunt omeneşti
Întoarce-te acum dacă mă mai iubeşti,
În camera noastră mi-e teamă să păşesc
Mi-e greu iubita mea să nu te mai găsesc.

Mi-e frică fără tine să mă obişnuiesc

Mi-e frică şi nu vreau să mă gândesc,

N-aş vrea într-o zi să îţi ceri iertare

Iar inima mea să nu-ţi  facă intrare.

 REFREN

Femeie, of, femeie rea tu nu ai suflet

Mi-ai lăsat doar lacrimi şi oftat în cântec,

Femeie, frumoasa mea floare aleasă

Vei plânge după ziua-n care-ai fost mireasă.

REFREN

Femeie, of, femeie rea tu nu ai suflet

Mi-ai lăsat doar lacrimi şi oftat în cântec,

Femeie, frumoasa mea floare aleasă

Vei plânge după ziua-n care-ai fost mireasă.

Text Gabriela Drăghici

4 august 2016

O lacrimă de regret

Nu şterge la nervi amintirile, că poate sunt amintiri frumoase, iar peste ani, când vei ajunge bătrân, stând în baston, pleci cu gândul în tinereţea ta şi-ţi vei aminti de cele mai frumoase amintiri pe care ai vrea să le revezi, dar n-ai să le mai găseşti, pentru că tu, le-ai aruncat într-un moment de nervi, în tinereţea ta. Poate că o lacrimă de regret îţi va cădea, atunci!

27 iulie 2016
Gabriela Drăghici

Dezamăgirea unui om

Un om, avea un prieten bun, atât de bun era acel prieten încât îi povestea cu încredere orice bucurie şi orice necaz.
Dar acest om, de câte ori vorbea cu prietenul său, de atâtea ori îl rănea cu un cuvânt sau cu un gest, până când prietenul cel deosebit, se îndepărtă de el făcându-se pierdut.
După multă vreme, acesta se întâlneşte întâmplător cu inima prietenului său, o priveşte lung şi vede că porţile inimii erau larg deschise. Păşeşte uşor spre ea şi încearcă să intre, dar nu reuşeşte. Face un pas înapoi şi-şi zice singur:
-Cum aşa? Nu pot intra chiar dacă porţile sunt larg deschise? De ce oare nu am loc?
O voce zdrobită îi răsună în urechi, zicându-i:
-Nu se poate intra, este atât de plină acea inimă, încât nici uşile nu i se mai închid.
-Da, răspunde omul dezamăgit, am înţeles, dar eu văd că toată inima e liberă.
-O, omule, de câtă înţelepciune ai nevoie!...
Trebuie să înţelegi că vorbele grele, cuvintele grele scrise, gesturile grele, sunt răni invizibile pe care omul nu le poate vedea, ci doar, Dumnezeu!
28 Iulie 2016 Gabriela Drăghici

   

O să te iubesc de-ajuns

O, de-o fi să uit vreodată

Lacrimile care-au curs,

Chiar cu inima brăzdată

O să te iubesc de-ajuns.

Nu voi accepta scaparea

Unor cuvinţele dulci,

Până când şi depărtarea

Te-ajuta să mă seduci.

Omul meu ce te doresc

Şi îmi placi atât de mult,

Buzele tale mă ameţesc

Mă îmbăt când le sărut.

De-ai şti serile de vară

Câte doruri mi-au adus,

Chemările de-odinioară

Sentimente au ascuns.

Nici nopţi nu am liniştite

Îmi apari în vis mereu,

Derulând zile-nainte

Mă văd a ta, te văd al meu.

O, de-o fi să uit vreodată

Lacrimile care-au curs,

Chiar cu inima brăzdată

O să te iubesc de-ajuns.

Gabriela Drăghici

19 iulie 2016

carte 4 Inimi Rebele

Doi nebuni iubiţi

Încă mai cresc macii
Ce sunt de noi zdrobiţi?
Nu le-au murit bobocii
Sub doi nebuni iubiţi?

Nu plânge lanul care
În timp de treerat,
El spice nu mai are!
Că noi l-am făcut pat.

Doar luna ne-a zărit
Dintr-un colţ de cer,
Când lanu-am tăvălit
Iubire din mister...

O stea ne-a mai pândit
Cu a le ei sclipiri,
Din seară-n răsărit
Sentimente, dăruiri.

Încă mai cresc macii
Ce sunt de noi zdrobiţi?
Nu le-au murit bobocii,
Sub doi nebuni iubiţi?

Gabriela Drăghici

6 iulie 2016

Carte 4 Inimi Rebele

Ai simţit când m-ai pierdut

Ai simţit când m-ai pierdut
În inimă durere,
Sau prin gând nu ţi-a trecut
Să ai atâta vrere.

Au plâns ochii tăi cu lacrimi
De când nu m-au văzut,
Sau le-a plăcut să fiu în patimi
Să vadă că am căzut?

M-au dorit braţele tale
La piept să mă strângă,
Sau m-au vrut la depărtare
Să nu mă mai ajungă.

Mă cheam-acum guriţa ta
De doruri să-mi vorbescă,
Sau nici în şoapte nu mai vrea
De-amor să-mi povestească.

Buzele tale mai doresc
Săruturi de-altădată,
Sau nici nu-si mai amintesc
Dulce am fost sărutată.

Cheamată sunt de gândul tău
În nopţi să mă iubească,
Sau căutată-s de-un glas rău
Ce vrea să mă rănească?

16 Iunie 2016 Gabriela Drăghici
carte 4 Inimi Rebele

Tristă amintire

Din tot ce m-a-ntristat cândva
Şi mi-a adus venin să strâng,
N-am zis că-i obosită inima...
Nu mi-a păsat că iert şi plâng.

Nereproşând am iertat mereu
Deşi orice iertare mă durea,
Şi mă-ntrebam în gândul meu,
Ce cred alţii de iertarea mea?

Cuvinte de susţinere şi de curaj
Am aşteptat să mi se spună,
Şi-am construit din răni colaj
Ci nu din sărutări cunună.

Să-mi uit trecutul nu-mi doresc,
Să rămână o tristă amintire!
Ce peste ani am s-o povestesc,
Suferinţa mea pentru iubire.

Din tot ce-a fost cândva iubire
Durerea amăgirii-a mai rămas,
O fi ea oare pentru viaţă lecuire
A sentimentelor rămase fără glas?

Gabriela Drăghici
24 Iunie 2016
Carte 4 Inimi rebele

Într-o zi

Într-o zi o să deschid toate porţile şi toate ferestrele, dar nu pentru ca tu să ai pe unde intra! Ci să mă vezi cât sunt de fericită fără tine!

Gabriela Drăghici!
24 iunie 2016
Gând rostit

Fetiţă fără noroc

Într-o joi de dimineaţă

Mă-ntâlni cu soarta-n piaţă,

Unde soartă eşti plecată

Şi de ce eşti supărată.

Caut de o viaţă-ntreagă

Nu găsesc fetiţă dragă,

Un bun destin pentru tine

Să văd că îţi este bine.

Soartă nu te întrista

Că sunt destinată aşa,

Mi-a lăsat măicuţa mea

Destinul ce l-a avut ea.

Am căutat fetişoară

Din iarnă până în vară,

Căutai din loc în loc

Fetiţă fără noroc.

Nu fi soartă necăjită

Sunt o mamă fericită,

Mi-a dat Domnul doi copii

Bucuria inimii.

Doi băieţi Domnul mi-a dat

Sufletul mi l-a-mpăcat,

Un nepot, două nurori

Grădină plină cu flori.

14 Mai 2016 Text

Gabriela Drăghici

Lasă-mă să plec de mă iubeşti

Dezleagă-mă din vechiul tău lanţ

Nu mă păstra închisă cu zăvorul,

Lasă-mă să sper că pot să mă înalţ

În zări, zburdând să-mi caut dorul.

Vreau să înfrunt mările şi- oceanele,

Iar munţii sub picioare să-i zdrobesc,

Să despoi de iarbă şi de flori păşunile,

Anii rămaşi în pace, liberă să-i trăiesc.

Lasă-mă să plec de sincer mă iubeşti

Redă-mi libertatea nu mă ţine sclavă,

Ţi-am dat sentimente să le preţuieşti,

Pentru iubirea ta eu am fost bolnavă.

Ce vrei să îi mai fac acum inimii mele

Când nu te mai vrea şi nu-i mai este dor,

S-o accepţi, de multă vreme nu-ţi mai cere

Şi nici nu mai cerşeşte de la tine- amor.

10 mai 2016 Gabriela Drăghici

Carte 7 Vocea inimii-n cuvinte

Vara celor ce iubesc Gabriela Drăghici

Plouă calm

Plouă calm, parc-ar fi toamnă,
dar e mai.
E atâta nostalgie în frunzele verzi,
deşi, printre picurii de ploaie văd
frunze ruginii. Parcă adierea vântului
îmi aduce un parfum din depărtări, miroase a el...
O, ce frumos, ce chipeş eşti tu, iubitul meu,
pentru ochii mei şi ce înalt eşti!
Mă scutur, mă holbez mai atentă şi-mi zic;
O, nu, femeie nebună de dragostea lui,
sunt doar imaginaţiile tale şi dorul de el,
care te-au făcut să vezi printr-un palmier gigat, pe iubitul tău,
zadarnic te-ai apropiat să-l săruţi, e doar un palmier.
Gabriela Drăghici
2 mai 2016

Sărbători Pascale Fericite, oriunde vă aflaţi

Doamne, sunt atât de departe de persoanele dragi sufletului meu, dar, braţele tale ştiu că sunt nelimitat de încăpătoare şi ştiu că tu îţi întinzi braţele peste toţi, ne strângi la pieptul tău să ne binecuvântezi pe toţi în zi de sărbătoare. Aşa, cu ajutorul braţelor tale îmi strâng la piept şi eu pe cei dragi. Sărbători Pascale Fericite, oriunde vă aflaţi
Gabriela Drăghici

Floare, Floricică

La mulţi ani, tuturor Florilor!

Eşti o floare din grădină
Floare, Floricică,
Cu parfumul de sulfină,
Floare, Floricică.

Şi tu Florin, Florinele
Eşti un bujorel,
Multe fete frumuşele
Moarte-s după el.

Floare dragă Floricea
Floare, Floricică,
Rămâi în grădina mea
Floare, Floricică.

Florin dragă, Florinele
Cu tine rămân,
Juri că nu priveşti acele
Flori fără parfum.

Eşti aşa frumoasă Floare
Şi ne şade bine,
Te-oi pune la cingătoare
Sunt mândru cu tine.

Să mă privească feciorii
Florin, Florinele,
Să-mi sărute obrăjorii
Chiar şi buzele.

Gabriela Drăghici 24 aprilie 2016
Text

Cine eşti

Cine eşti de îmi vorbeşti
Aşa de profund, în gânduri,
Dacă-n vis mă cucereşti
Nu face din lacrimi rânduri.

O, vis frumos cum ai venit

Într-un pat cu-atâta dor,
nu ştiu cum ai îndrăznit
să-mi aduci în piept fior.

Cine eşti tu de mă visezi
şi m-atingi din depărtări,
pe braţul tău mă dansezi
din noapte până în zori.

Da, lasă-mă în pace vis
plânsei mult în urma lui,
de când iubirea s-a aprins
zac de boala amorului.

Cine eşti de îmi vorbeşti
Aşa de profund, în gânduri,
Dacă-n vis mă cucereşti
Nu face din lacrimi rânduri.

Gabriela Drăghici 22 aprilie 2016

Nimeni

.Nimeni nu scrie pentru nimeni, cine scrie, scrie pentru 

cineva şi acel cineva, nu trebuie neapărat să fii tu, care 

citeşti.

Gabriela Drăghici

Ce este viaţa?

Viaţa, e ca o cretă cu care scrii şi se consumă devenind praf care apoi, se pierde.
Viaţa, e ca un scris cu cerneală pe hârtie care uşor, uşor, an după an, puţin câte puţin, se şterge şi rămâne amintirea că pe acea hârtie cândva era scris ceva.
Viaţa, e ca o vacanţă, pleci, te plimbi, vizitezi, apoi te întorci de unde ai plecat.

30 martie 2016
Gabriela Drăghici
Carte Viaţa e un vis, un film, o carte

Să nu plângi

A venit vara şi mi-e dor în fiecare zi
De-un sentiment sincer şi frumos,
Ce l-am plâns cândva în triste poezii
Eu, îndrăgostită şi-anotimpul călduros.

Ştiu că eşti singur şi nu îţi este bine
Regreţi, suferi şi mă chemi să vin,
Eu mă gândesc oricum mereu la tine,
Doar că pentru mine-acuma, eşti străin.

Mi-au rămas însă speranţele la tine
Poate speranţa ta la mine a rămas,
Ce-aş putea să fac eu să ne fie bine?
Iubirea, e-n tăcere iar rănile n-au glas.

Să nu plângi cumva că m-ai pierdut,
de ce să plângi acuma-n urma mea?
de-ai fi gândit atunci puţin mai mult
când zdrobeai cu-atâta voie dragostea.

De ce, de ce oare a fost aşa să-mi fie
Să te iubesc pe tine visule frumos,
De ce-au fost lacrimi şi nu armonie,
De ce n-a fost alint şi un cuvânt dios.

30 martie 2016
Gabriela Drăghici
Carte 4 inimi rebele

Am rămas doar eu şi gara

Trecut-au ani destui de mulţi,

zilele-au zburat toate ca vântul...
iar munţii-s vechi şi sunt cărunţi,

poate şi tu, poate şi eu şi gândul.

Am rămas doar eu şi gara-n care,

mi-ai dat ultimul vrăjit sărut,

dusă-ai fost de tren  în depărtare

lacrimi multe ai lăsat, curgând.

Mi-a rămas o toamnă şi o gară,

zâmbetul tău şi greul meu oftat

of,  tu, frumoasa mea ştrengară!...

nu vreau să cred că sunt uitat.

Hai, vino iar în gara de la munte

brazii din faţa gării au crescut,

vino pe  potecile cu flori mărunte

întoarce-te, că nu pot să te uit.

 Carte 4 Inimi Rebele

23 Martie 2015 Gabriela Drăghici

Orice anotimp

Orice anotimp este plăcut

Orice anotimp e de prisos,

Şi-acel care deja este trecut

Şi acela care-i brumuros.

Orice anotimp are şi flori,

Orice anotimp are şi soare,

Orice anotimp are-alinări,

Orice anotimp şi lacrimi are.

Orice anotimp te-nveseleşte

Orice anotim te întristează

Orice anotimp gânduri uneşte

Orice anotimp te-duioşează.

Orice anotimp are un decor,

Orice anotimp are nostalgie,

Orice anotimp dă  inimii fior,

Orice anotimp are o poezire.

Gabriela Drăghici

15 martie 2016

Carte  Comorile naturi

Iubirea mă convinge.

Traversez mări şi nu mă ud,
nu calc munţi, dar îi străbat,
ascult un glas dar nu-l aud
o, suflet dulce de bărbat!…

Simt vara însă nu văd frunze
şi nici caniculă nu este,
sărut şi totuşi n-ating buze
ce tristeţe într-o poveste!…

O mână mă mângâie uşor,
parcă şi-un corp m-atinge,
m-alină gândul când mi-e dor,
în vis, iubirea, mă convinge.

Traversez mări şi nu mă ud,
nu calc munţi, dar îi străbat,
ascult un glas dar nu-l aud
o, suflet dulce de bărbat!…

Gabriela Drăghici
12 martie 2016
Carte 4 Inimi Rebele

Să rupi pozele cu mine

Să rupi pozele cu mine

în care suntem cuplul brio,

şi nu le mai păstra la tine

te rog să îmi spui adio.


Să rupi pozele rămase

în albumul cu nepreţuire,

şi uită clipele frumoase

care n-au fost din iubire.


Pozele cu noi să le arunci

nu le mai păstra în amintire,

nici cuvintele acelea dulci

false, pline de-amăgire.


Şterge numărul de telefon

şi nu mai suna neîncetat,

uită de fetiţa cu breton

ce te-a iubit dar te-a uitat.


Să rupi pozele cu mine

în care suntem cuplul brio,

şi nu le mai păstra la tine

te rog să îmi spui adio.


17 Februarie 2016

Gabriela Drăghici Carte 4 Inimi Rebele

Tu-mi eşti lacrima

Să nu oboseşti vreodată spunându-mi că mă iubeşti
eu am simţit iubirea ta să nu crezi c-o să greşeşti,
nu gândi că mă stresezi când îmi spui că mă doreşti
dorul meu e dor hoinar te caută pe unde eşti.

Să nu plângi că sunt departe şi-i lung drumul între noi
eu îţi scriu iubirea-n carte şi fac planuri pentru doi,
să nu te-ntristezi privind calendarul zi de zi
zilele trec şi ştim cu toţii dar eu tot a ta voi fi.

Să nu-ţi pierzi nicicând speranţa de care vorbeai odată
eu lupt pentru amândoi cu-a mea inimă curată,
de mă vezi că sunt tăcută şi nu dau semne de viaţă
nu-nseamnă că te-am uitat, dragostea mea cu dulceaţă!

Tu-mi eşti lacrima de bucurie, un nesecant izvor de dor
eşti vocea inimii din poezie şi-al sufletului meu fior,
eşti speranţa anilor mei, tu, eşti marea mea iubire, 
eşti alinarea şi zâmbetul meu, eşti  imensa fericire.

24 ianuarie 2016
Gabriela Drăghici
Carte 7 Vocea inimii