Munte

Ce dor mi-e de tine, munte

Cu floricele mărunte,

De-o potecuţă bătrână

Ce ducea mai sus, la stână.

Dor de behăitul mieilor,

De fluierul ciobanilor,

De lătratul câinilor

Şi de caşul bacilor.

Of, legănată sunt de dor,

De munţi cu crestele lor,

Vârful Omu', cel mai sus,

Şoapte, lacrimi în apus.

Piatra arsă, vârf cu dor,

Of, ce dor şi ce mai dor,

Peştera şi Padina,

Îmi alinau inima.

Şi foc mare se-ncingea,

Of, of, amintirea mea,

Ce-aş da, anii să-i întorc,

Să fiu iar în acel loc.

Mergeam unde era stâna

Pe muntele la Bătrâna,

Mămăligi pe jar încins

Cu burduf de oi, ca-n vis.

Jintiţă şi lapte dulce,

Of, acuma iar m-aş duce,

Roata toţi în jur la foc

Când bulzii frumos se coc.

Am promis că n-oi muri

Până nu oi reveni,

Sinaia, Buşteni, Azuga,

Chiar de mi s-o goli punga.

Poiana Braşovului

Unde-i locul dorului,

Ani din tinereţea mea,

Of, ce viaţă mai era.

Gabriela ND 18 martie 2012

Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge