Eşti valsul fericirii

Eşti valsul fericirii
Eşti tangoul melancolic
Eşti bluesul romantic
Eşti dorul meu
Eşti lacrima mea
Eşti visul meu
Eşti povestea mea
Eşti soarele pe cer
Eşti astrul între stele
Eşti tot... şi sper
Să fii iubirea vieţii mele.
Eşti lumina ochilor mei
Eşti aerul cel trag în piept
Eşti ale inimii mele bătăi
Eşti clipa fericirii ce-o aştept.

februarie 2012  Poezii vol.1

Bună dimineaţa dragoste

Bună dimineaţa dragoste
mai vino-n calea mea în zori,
fă să-mi zâmbească  zilele
triste-au fost de mii de ori.

Bună dimineaţa dragoste
mai vino iar în casa mea,
adu-mi cu tine soarele
să-mi încălzească inima.

Bună dimineaţa dragoste
mai vino şi adu-mi iubire,
din trecuturile-albastre
adu-mi un strop de fericire.


Bună dimineaţa dragoste
mai vino iar la răsărit,
eu te aştept pe pajişte
te sărut "bine-ai venit"!

Te-am iubit prea mult

Te-am  iubit prea mult în visul meu, omule.  Abisul dintre noi nu mi-a permis să trec de el, luându-mi dreptul de la fericire. . Te-am dorit  în toată puterea cuvântului, să te ating, să te sărut, să plâng pe umărul tău şi să curgă lacrima amară  a iubirii pe care ţi-o purtam tainic.

Permite-mi să plec

Permite-mi să plec din visul tău
Şi de-ai vrea realitatea s-o vezi...
Că n-o să fiu a ta vreodată eu
Pentru ce ai vrea să mă păstrezi?

Pentru ce s-apuc drumuri rătăcite?
Sunt  conştientă şi prea  bine ştiu,
Zilele trec şi-am plete-ncărunţite
Iar lângă tine fericită n-o să fiu.

Şi timpul zboară, zboară şi se duce
Şi nu mai este vreme de-ncercări,
Mi-a fost iubirea sinceră şi dulce
Dar suferinţa a lăsat-o spre uitări.

Şi dac-aşa mi-a fost sortit să-mi fie
Să n-am parte de-a mea  iubire care,
Când mă doare lin să mă mângâie
E târziu să mai încerc  şi rost nu are.

La un drum mai neted m-am gândit
E doar un simplu drumuleţ de ţară,
Nu-i cu chiparoşi şi flori împdobit
Dar nu mă va răni ca să mă doară.

Ce  îmi doresc doar pentru anii grei
Să fiu singură cu ale mele gânduri,
Să fiu aproape de cei dragi  ai mei
Alinându-mă citind aceste rânduri.

A fost el, oare?

A fost el oare doar un vis
în care eu m-am răsfăţat?
al dragostei noastre abis,
să-l ating, nu m-a lăsat.

A fost el omul cel descris
de inima ce-a comandat,
şi muza căreia i-am scris
dorul aprins, necumpătat?

A fost el oare doar furtună
de sentimente ne-nţelese?
mă-ntreb de ce încă răsună
gândul care tot dor ţese.

Eu ştiu că l-am iubit curat
şi singură m-am şi minţit,
vrând să cred că şi el odat’
mi-a fost sincer, m-a iubit.

Carte 2 Şi Cerul Plânge
Gabriela ND 4 septembrie 2013

Valsul frunzei ruginii

Ia-mă-n braţe-nvârte-mă
În ploaia toamnei timpurii,
Haida, hai, dansează-mă
Valsul frunzei ruginii.

Dă-mi al tău vrăjit sărut
Sentimentele-mi desfoaie,
Şi în viaţă n-am să uit
De tine şi nici de ploaie.

Fii al toamnei mele soare
De mi-e frig m-ă încălzeşte,
Fii tu raza ce-mi dogoare
Dragoste  "când mă iubeşte".

Fii tu norul care-mi plânge
Peste-ntreaga mea fiinţă,
Lacrima de dor ce curge
O sărut cu-a mea guriţa.

Să-mi fii ceaţa ce se lasă
Peste seri cu nostalgie,
Fii tu rima cea frumoasă
Ce-aştern  eu în poezie.

5 octombrie 2013
Gabriela Drăghici carte 2 Şi Cerul Plânge

Gând rostit 52 O iubire adevărată

Măcar odată în viaţă, dar am simţit cu toţii  iubirea cu adevărat în inima noastră. Acea iubire care ne stăpâneşte întreaga inimă şi gândul şi întraga fiinţă a noastră. Acea iubire care ne coboară la anii adolescenţei, indiferent de vârstă. Acea iubire care ne înalţă şi ne duce în zbor pe deasupra norilor, pe aripile fericirii. Acea iubire care ne conduce valsând pe străzi fără să ne pese, sau fără să observăm că cineva ne-ar putea vedea. Acea iubire care ne face să ţipăm şi să spunem lumii întregi fără ruşine, emoţii sau vreo reţinere: Sunt îndrăgostit/ă, da, iubesc, iubesc, iubesc... Şi tot cu aceiaşi putere, ne poate şi dărâma fizic şi psihic dacă am primit în schimbul acelei iubiri  înflăcărate, răni, amăgiri, umilinţe şi dezamăgiri. Inexplicabil este momentul în care suntem sau am fost obligaţi să zdrobim, să îngropăm undeva de unde să nu mai iasă niciodată, sentimentele noastre cele mai sensibile, atât de delicate şi sincere. Asta doreşte fiecare dintre noi, atunci când cele mai frumoase sentimente devin cele mai dureroase. Păcat însă, pentru că o iubire adevărată, nu o întâlnim în fiecare zi. Şi după vreme lungă şi încercări de a mai iubi,  observăm că nu-i atât de simplu şi nici după dorinţele noastre. Şi plecăm în căutarea vechilor sentimente, pe care le mai găsim, răsfoind paginile amintirilor cu ajutorul gândului.

Gabriela Nenciu Drăghici

O, toamnă

O, toamnă că n-aş vrea să mai vii
Cu tristeţi în dealuri şi câmpii,
Nu vreau să-mi mai aduci cu tine
Frunze ruginii şi nici suspine.

Nu îţi e destul că întristezi
Ochii mei, grădini, poieni, livezi,
Eşti avar octombrie deşi frumos
Îmi iei iarbă, frunze, flori, miros.

Nu te mulţumeşti doar cu atât
Că-mi eşti prieten tu te-ai prefăcut,
Şi mi-ai sustras mereu, mereu
Câte-un an, an  din buchetul meu.

Gabriela Nenciu Drăghici octombrie 2011
Poezii vol. 1 Doruri Plânse