sâmbătă, 29 octombrie 2016

Sărutarea ta



Mi-e dor de a ta sărutare
De un pian și blânde ploi,
De raze aurii de soare
Și de clipele în doi.
Îmi doresc atât de mult
Sărutarea ta cea dulce,
O simt în fiece minut
În orice clipă mă seduce.
Dor de armonii duioase
Și de serile-argintii,
Când în clipele frumoase
Ne citeam lin, poezii.
O, suflete îndrăgostit
Îmi faci mintea să viseze,
Te voi iubi nemărginit
Mi-atingi inima, vibreze.
Și pe-ntinsele cărări
Toamna când se lasă frunze,
Vom visa iar sărutări
Cu lacrimi de dor pe buze.

26 octombrie 2016
Poezie de Dan Lucian Corb și Gabriela Drăghici 

Dragostea ce-o simți doar o dată


Tu mi-ai făcut nopţile albe
Cu dăruire şi cu fantezie,
Oferindu-mi din săruturi salbe
Şi din sentimente poezie.
Tu mi-ai făcut zilele vise
Cu duioșenie și cu dor lin,
Dăruindu-mi cuvintele scrise
Și iubirea ce-n suflet o țin.
Tu mi-ai făcut pat din petale
De crizanteme şi de trandafiri,
Pe dulci sunete instrumentale
Fredonând tangoul marilor iubiri.
Tu mi-ai făcut lacrima zbor
Spre fericirea demult așteptată,
Mi-ești pasiunea suavă a clipelor
Dragostea ce-o simți doar o dată.
27 octombrie 2016

Poezie scrisă de Dan Lucian Corb și Gabriela Drăghici

vineri, 28 octombrie 2016

Sărutându-mă pe buze


Trezeşti în mine sentimente
Ce nu credeam că mai există,
Dorinţe, romantism, momente
Deşi tristeţea mai persistă.

Iubirea noastr-a fost odată
Caldă precum soarele,
Cum este neaua de curată
Clară cum licăresc stelele.

Şi-n veşnicie va rămâne
Iubire cu parfum de floare,
Sfântă vocea care spune
Dragostea n-are hotare.

Îți spun cu drag că te-aș iubi
Şi pe ale toamnei frunze,
Să mă legeni cum tu ştii
Sărutându-mă pe buze.


25 octombrie 2016

Gabriela Drăghici 

marți, 18 octombrie 2016

Iubesc toamna G3

Iubesc toamna, pentru că toamna m-a născut mama mea. Iubesc toamna, pentru că toamnă era când m-am îndrăgostit prima dată. Iubesc toamna, pentru că toamna m-a făcut să înţeleg că totul în viaţă este o trădare, pentru că şi toamna pe care o iubesc, m-a trădat în fiecare an, aducându-mi tristeţi ruginii. Până când, viaţa însăşi, este o trădare.

Gabriela Drăghici.