Ploaia-mi bate-n geam

Ploaia-mi bate-n geam, în depărtări
Vântul suflă-nfuriat, parcă-i turbat,
Mi-aduce dor de undeva din zări...
Acolo unde eşti tu, gândul mi-a zburat.

Câte-o rază de soare se vede ieşind
Printre norii plângăreţi, în iarna grea,
S-aline dorul, să mă vadă zâmbind,
Nimeni nu poate înţelege inima mea.

Doar tu poţi să-mi readuci zâmbetul,
Dragoste, ce te port în sufletul meu,
C-o vorbă doar mi-ai alina oftatul,
Nu mi-ar mai fi nimic atât de greu.

Mă gândesc la tine şi mă amăgesc,
Nu poţi să fii al meu, of, ce păcat,
Îmi este-atât de greu să te părăsesc,
Sufletu-mi suspină, prea îndurerat.

Gabriela ND 22 februarie 2012
Poezii Carte 2 Şi cerul Plânge