Şi să disper n-ar prea fi cazul,
Prea repede trec astăzi zilele,
Ce ştiu când va veni necazul?!
Să spun copiilor cât m-a durut
Distanţa care ne-a ţinut departe,
Şi of, cât mi-am dorit de mult
Să fiu cu ei în zi şi noapte.
Nu pot opri lacrimile ce vin
Peste peniţa ce-ascultă şi scrie,
Când povestesc de-al meu destin,
Adună versuleţe-n poezie.
Vreau să rămână printre rânduri,
Pentru-atunci când n-oi mai fi,
Amar, bucurii, dor, gânduri,
Prinse-n cântec, poezii.
Şi poate-atunci când ziua va veni,
Fără să cer la nimenea nimic,
Vor plânge toţi şi s-or căi
Chiar pentru răul cel mai mic.
N-aş vrea să plângă cei ce i-am iubit
Ce mi-au fost dragi în a mea viaţă,
Când simţurile-au luat sfârşit
Să văd, s-aud, nici o speranţă.
Doar să mă păstreze vie printre ei
Şi să mă pomenească uneori,
Pentru lacrima ce-a curs din ochii mei
Şi sufletul ce-a dăruit doar flori.
Gabriela ND 31 iulie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu