Străinătatea, of, străinătatea este durere, lacrimi chin şi umilinţă.

Străinătatea, of, străinătatea este durere, lacrimi chin şi umilinţă. Străinătatea, pe o parte te înfloreşte pe altă parte te ofileşte.

Străinătatea, te căleşte dar te şi distruge.

Străinătatea te deschide dar te şi închide.

Străinătatea îţi dă posibilitatea de a face bani cu condiţia, să uiţi de tine, să uiţi cine eşti defapt şi să uiţi că viaţa este doar una, să uiţi că trebuie să mai trăiesti şi tu. Străinătatea, te obligă să-ţi saluţi pe cei dragi doar printr-o lacrimă pe care o pierzi atunci când te gândeşti că de foarte multe ori nu ai timp nici să mai gândeşti la cei dragi ci doar să lăcrimezi de dorul lor.

Străinătatea nu-ţi dă măcar prilejul de a te bucura câteva minute, să te poţi privi în oglindă, să poţi să vorbeşti cu tine însăţi şi să te întrebi, ce-i cu tine, de ce te-ai pierdut în lume? de ce eşti singur/ă? şi de ce aşa de trist/ă?  Iar tu să-ţi răspunzi singur/ă, întoarce-te în ţara ta, bucură-te de viaţă lângă cei dragi sufletului tău pentru că viaţa trece oricum ar fi, fie că ai bani fie că n-ai. Bucură-te de viaţa ta cum fac şi cei care au rămas în ţară, pentru că şi tu vei muri tot ca ei. 

Străinătatea, of, străinătatea este, durere, lacrimi, chin şi umilinţă.

4 decembrie Gabriela Drăghici
Carte 10 Lacrimi Româneşti Pe Pământ Străin