luni, 25 ianuarie 2016

Tu-mi eşti lacrima

Să nu oboseşti vreodată spunându-mi că mă iubeşti
eu am simţit iubirea ta să nu crezi c-o să greşeşti,
nu gândi că mă stresezi când îmi spui că mă doreşti
dorul meu e dor hoinar te caută pe unde eşti.

Să nu plângi că sunt departe şi-i lung drumul între noi
eu îţi scriu iubirea-n carte şi fac planuri pentru doi,
să nu te-ntristezi privind calendarul zi de zi
zilele trec şi ştim cu toţii dar eu tot a ta voi fi.

Să nu-ţi pierzi nicicând speranţa de care vorbeai odată
eu lupt pentru amândoi cu-a mea inimă curată,
de mă vezi că sunt tăcută şi nu dau semne de viaţă
nu-nseamnă că te-am uitat, dragostea mea cu dulceaţă!

Tu-mi eşti lacrima de bucurie, un nesecant izvor de dor
eşti vocea inimii din poezie şi-al sufletului meu fior,
eşti speranţa anilor mei, tu, eşti marea mea iubire, 
eşti alinarea şi zâmbetul meu, eşti  imensa fericire.

24 ianuarie 2016
Gabriela Drăghici
Carte 7 Vocea inimii










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu