Plouă calm

Plouă calm, parc-ar fi toamnă,
dar e mai.
E atâta nostalgie în frunzele verzi,
deşi, printre picurii de ploaie văd
frunze ruginii. Parcă adierea vântului
îmi aduce un parfum din depărtări, miroase a el...
O, ce frumos, ce chipeş eşti tu, iubitul meu,
pentru ochii mei şi ce înalt eşti!
Mă scutur, mă holbez mai atentă şi-mi zic;
O, nu, femeie nebună de dragostea lui,
sunt doar imaginaţiile tale şi dorul de el,
care te-au făcut să vezi printr-un palmier gigat, pe iubitul tău,
zadarnic te-ai apropiat să-l săruţi, e doar un palmier.
Gabriela Drăghici
2 mai 2016