Singură în toamnă

Picuri de ploaie-n geam îmi bat
Ruginită prematur câte-o frunză,
Cade fără viaţă pe pământ însetat
Din vara trecută de-a soarelui rază.

Picuri de ploaie-mprăştiaţi de vânt
Picuri ce plutesc şi lin se risipesc,
Izbind fereastra unde eu oftând
Tot singură în toamnă mă găsesc.


Picuri de ploaie m-alină-i privesc
Şi dansul lor ce mereu mă poartă,
Cu gândul acolo mereu  gândesc
Pe unde paşii-mi umblau odată.

Picuri de ploaie ce cad melancolic
Picuraşi dragi îmi sunteţi muze,
Mi-e atât de greu  nimic nu zic
Doar că mi-e dor, dor de două buze.

Gabriela ND 2Septembrie 2012