Să nu plângi

A venit vara şi mi-e dor în fiecare zi
De-un sentiment sincer şi frumos,
Ce l-am plâns cândva în triste poezii
Eu, îndrăgostită şi-anotimpul călduros.

Ştiu că eşti singur şi nu îţi este bine
Regreţi, suferi şi mă chemi să vin,
Eu mă gândesc oricum mereu la tine,
Doar că pentru mine-acuma, eşti străin.

Mi-au rămas însă speranţele la tine
Poate speranţa ta la mine a rămas,
Ce-aş putea să fac eu să ne fie bine?
Iubirea, e-n tăcere iar rănile n-au glas.

Să nu plângi cumva că m-ai pierdut,
de ce să plângi acuma-n urma mea?
de-ai fi gândit atunci puţin mai mult
când zdrobeai cu-atâta voie dragostea.

De ce, de ce oare a fost aşa să-mi fie
Să te iubesc pe tine visule frumos,
De ce-au fost lacrimi şi nu armonie,
De ce n-a fost alint şi un cuvânt dios.

30 martie 2016
Gabriela Drăghici
Carte 4 inimi rebele