Pentru inima mea,pentru sufletul meu,am făcut acest cont la tine"Blogger"Atunci când am nevoie de un prieten,care să nu mă trădeze,vin la tine .Ştiu că tu mă asculţi fără să ceri în schimb ceva.Acum chiar am nevoie de tine prietene,"Blogger"Trebuie să ies,să-mi târgui câte ceva,însă mă ruşinez să ies cu aceşti ochi,înroşiţi şi umflaţi de plâns.Lacrimile curg involuntar,nu se mai opresc,pentru că sunt comandate de inima care suferă enorm.

Şi mă întreb mereu,de ce când eu îmi construiesc binele,rezultatul este răul? Ajut ,pun suflet,iubesc,cu tot sufletul şi fiinţa mea crezând că cei pentru care eu am pus atâta suflet,nu mă vor uita niciodată.În schimb,lucrurile nu stau exact aşa cum eu am gândit şi cum mi-aş fi dorit.Şi cei pentru care am pus suflet,m-au abandot,pentru că şi-au găsit alţi prieteni.A da drumul să zboare rândunica pe care o ai deja în mâna,cu gândul că o vei prinde pe cea ce stă pe un gard,e un risc prea mare ,pentru că rişti sa dai drumul la ce ai în mână şi în acelaşi timp să zboare pierdută şi cea pe care ai vrut să o prinzi. Dacă eu sunt un om bun,de ce trebuie să fiu înjosită,abandonată?

În faţa biroului meu am o oglindă pe care cred că o să-i schimb locul,pentru că privindu-mă,mi-e milă de mine atât de mult şi sufăr,pentru că îmi văd singură doar bunătatea şi blândeţea,care se vede pe faţa mea şi-mi plâng singură de milă.Pentru că am înţeles că toţi cei care i-am crezut prieteni,au fost doar pentru un timp,pentru că şi-au atins scopul.Deci găsesc prieteni doar pentru interes.Atât...Deci concluzia,nu trebuie să dai mâna să ridici pe cel ce e căzut,pentru că nu-i cunoşti sufletul în profunzime şi e posibil când s-o vedea în picioare,să-ţi dea vânt să cazi tu iar el să plece liniştit ba chiar râzând,văzându-te acolo jos abandonat!!!

Gabriela ND29decembrie2012