O iubire-adevărată

Şi dacă Dumnezeu ar fi vrut,
Inima ta să bată pentru mine,
Nimic de la viaţă n-aş mai fi cerut,
Copiii îmi sunt fericirea, şi cu tine.

De soarta ar fi vrut să ne unească,
Zilele să le petrecem cu blândeţe,
De-ale noastre vise să se pomenească,
Cum dragoste-am trăit-o cu nobleţe.

Îmi văd bătrâneţea lângă tine...
Ţinându-ne de mână, la fel de visători,
Prin parcuri mari, în nopţile senine,
Două bastoane, dor, lacrimi de flori.

Pe o veche bancă-n clar de lună
Câte o sărutare ne vom dărui,
Amintindu-ne de tinereţea bună,
Preţuind zilele care-or mai fi.

Şi de-ar fi-ntr-o clipă amândoi
Să sfârşim îmbrăţişaţi mână în mână,
Când ziua va veni şi pentru noi...
Vom rămâne două stele lângă lună.

Gabriela ND 23 martie 2012

Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge