Ce dimineaţă friguroasă
Ce soare mândru-a răsărit,
Cu raza lui cea luminoasă
Inima tristă mi-a încălzit.
Îmi mângâie faţa şi ochii
Ce plâng mereu neâncetat,
C-aşa-i viaţa asta cum o ştii
Durere,suferinţă şi oftat.
Şi-aştept iarna ca să vină
Cu geruri şi cu fulgi de nea,
Să-ngheţe răul cu pricină
Să uşureze viaţa-mi grea.
Să-ngheţe-al lacrimei izvor
Amintirile ce dor să moară,
Să fiu om nou venit în zbor
Născut pentru înâia oara.
În scutece de nea-nfăşată
Ţurţuri de gheaţă-ncingătoare,
Să nu mai fiu în viaţă supărată
Să nu mai vărs lacrimi amare.
Să cresc şi s-ajung iar mare
Într-o armonie şi iubire,
Lucru ce n-am avut sub soare
Dragoste ,linişte, fericire.
Gabriela ND,17octombrie2012
poezii vol 2şi cerul plănge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu