Mi-e iubirea cenzurată

De mică  mereu am scris
din peisaje şi natura,
Din imaginaţie şi vis
din viaţa-mi tânără,matură.

Din a omului vieţă ,trăiri
din poze şi decoruri,
Şi ale lor prea mari iubiri
a inimii lui doruri.

Din viaţa  care a fost grea
şi  clipele mai bune,
Am scris cândva dragostea
ştiam că va rămâne.

Am vrut să  scriu şi-acum
ce inima-mi dictează,
Nu mai pot nu mai am cum
şi mintea doar visează.

Greu că nu pot să grăiesc
inimă îndurerată,
Nu pot să spun... te iubesc
 îmi e iubirea cenzurată.

Nu pot inima s-alin măcar
printr-un scris curat,
Că nimeni nu are habar
şi-acesta-i cenzurat.

Gabriela ND150ctombrie2012
vol.poezii şi cerul plânge