Cu tristeţi în dealuri şi câmpii,
Nu vreau să-mi mai aduci cu tine
Frunze ruginii şi nici suspine.
Nu îţi e destul că întristezi
Ochii mei, grădini, poieni, livezi,
Eşti avar octombrie deşi frumos
Îmi iei iarbă, frunze, flori, miros.
Nu te mulţumeşti doar cu atât
Că-mi eşti prieten tu te-ai prefăcut,
Şi mi-ai sustras mereu, mereu
Câte-un an, an din buchetul meu.
Gabriela Nenciu Drăghici octombrie 2011
Poezii vol. 1 Doruri Plânse
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu