În ploaia toamnei timpurii,
Haida, hai, dansează-mă
Valsul frunzei ruginii.
Dă-mi al tău vrăjit sărut
Sentimentele-mi desfoaie,
Şi în viaţă n-am să uit
De tine şi nici de ploaie.
Fii al toamnei mele soare
De mi-e frig m-ă încălzeşte,
Fii tu raza ce-mi dogoare
Dragoste "când mă iubeşte".
Fii tu norul care-mi plânge
Peste-ntreaga mea fiinţă,
Lacrima de dor ce curge
O sărut cu-a mea guriţa.
Să-mi fii ceaţa ce se lasă
Peste seri cu nostalgie,
Fii tu rima cea frumoasă
Ce-aştern eu în poezie.
5 octombrie 2013
Gabriela Drăghici carte 2 Şi Cerul Plânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu