Permite-mi să plec

Permite-mi să plec din visul tău
Şi de-ai vrea realitatea s-o vezi...
Că n-o să fiu a ta vreodată eu
Pentru ce ai vrea să mă păstrezi?

Pentru ce s-apuc drumuri rătăcite?
Sunt  conştientă şi prea  bine ştiu,
Zilele trec şi-am plete-ncărunţite
Iar lângă tine fericită n-o să fiu.

Şi timpul zboară, zboară şi se duce
Şi nu mai este vreme de-ncercări,
Mi-a fost iubirea sinceră şi dulce
Dar suferinţa a lăsat-o spre uitări.

Şi dac-aşa mi-a fost sortit să-mi fie
Să n-am parte de-a mea  iubire care,
Când mă doare lin să mă mângâie
E târziu să mai încerc  şi rost nu are.

La un drum mai neted m-am gândit
E doar un simplu drumuleţ de ţară,
Nu-i cu chiparoşi şi flori împdobit
Dar nu mă va răni ca să mă doară.

Ce  îmi doresc doar pentru anii grei
Să fiu singură cu ale mele gânduri,
Să fiu aproape de cei dragi  ai mei
Alinându-mă citind aceste rânduri.