şi vântul, parcă-i dus să doarmă,
iar ramurile ce acum sunt nude,
uitat-au frunzele, pierdute-n toamnă.
Stăpânul noptii este doar un nor
ce lin îşi cerne fulgii albi de nea,
iar printre ei privesc un vis, cu dor,
ce-l căutam, când nu-mi aparţinea.
Gândurile triste-n noapte s-au trezit
bâjbâind orbeşte pe unde-am umblat,
e miezul nopţii şi eu n-am adormit
of, durere veche, ce nu te-ai reparat...
E decembrie, da-n suflet am o vară,
parfum de amintiri, aromă de zefiri,
n-o pot uita, amintirea mă-nfioară
suferinţe, lacrimi, pierderi în iubiri.
30 Noiembrie 2014 Gabriela Drăghici
Poezii Carte 4 Inimi Rebele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu