pentru cât ar vrea să spună,
un suflet care-i obosit
rău din rău, adună.
Nu sunt silabe de-mpletit
dureri, când sufletul oftează,
nu-s nici puteri de povestit
când buzele, mimează.
Nu sunt nici rime-n poezii
vocea tristă a inimii
în vers, să se-nţeleagă.
Gabriela Drăghici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu