Pe un drum mergeau doi prieteni, amândoi erau săraci. Unul era în bustul gol iar altul îmbrăcat. Celălalt care era în bustul gol îi zice prietenului său: Brr, cât îmi este de frig! Prietenul cel îmbrăcat şi-a tras cămaşa de pe el şi a dat-o prietenului său, care era în bustul gol, iar el, a rămas în maieu şi geacă. Acesta îşi pune cămaşa prietenului său pe el şi după puţin timp îi zice: Off, dar cât este de incomod fără maieu sub cămaşă!...Prietenul cel care era îmbrăcat a tras şi maieul de pe el şi la data celuilalt pentru a se simţii comod şi el a rămas doar cu geaca pe pielea goală. Nu după mult timp din nou prietenul nemulţumit îi zice prietenului său: Da, chiar sunt oribil pe acest timp friguros şi ploios să merg în cămaşă. Celălalt prieten scoate şi geaca de pe el şi o dă prietenului nemulţumit, iar el a rămas în bustul gol, strângând din dinţi şi fără să se plângă de frigul de afară. Mergând prin frig, cel care dintr-un om îmbrăcat, ajunsese dezbrăcat, i se făcu rău şi îi zice prietenului său: Nu mă simt bine! La care prietenul său îi răspunde: Aşează-te aici pe marginea şanţului până îţi revi . Şi pleacă fără să-i pese de prietenul său care se dezbrăcase pentru el. Prietenul care zăcea lungit, aproape îngheţat pe marginea şanţului, bolnav şi dezbrăcat, a strigat cu vocea stinsă şi disperată după prietenul său: Prietene, nu mă lăsa aici singur pentru că voi muri!...Răspunsul meritat la primit indată de la prietenul său care întoarse doar puţin capul şi continuând să meargă înainte, cu un ton deloc prietenos spune prietenului său: nu am vreme de pierdut îmi pare rău, iar dacă vei muri înseamnă că ţi sau termiat zilele. Ce vrei? Toţi la timpul nostru. Rămâi cu bine!
Gabriela Drăghici 15 septembrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu