Să mă îngroape în stâncile de piatră,
Să nu mai sufăr din a mea iubire
Să nu mai vărs o lacrimă vreodată.
Nu vreau să plângă după mine cineva
Doar plopul ce-a rămas în stâncă,
Înrădăcinat o lacrimă să-i dea
Doar astea vreau eu să mă plângă.
Dacă în viaţa ta vei fi nefericit
Adu-ţi aminte că-n stânca cea de piatră
Zace un suflet sincer care te-a iubit
Cu-atâta dor şi inima curată.
August 2011 Gabriela Nenciu Drăghici
Poezii Carte 1 Doruri Plânse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu