Aş vrea să mor la pieptul tău

Mi-a fost atât de crudă viaţa
Şi aşteptam cu nerăbdare 
De sus să mi se rupă aţa
Să nu mai vărs lacrimi amare,
Să scap de viaţa de calvar
Sâ nu mai sufar în zadar.

Am alergat să prind norocul
Când am ajuns am luat în braţe
Jarul ce-l mistuise focul
De mine n-a vrut să se-agaţe,
Am vrut să ştiu ce-i fericirea
Şi m-am ales cu amăgirea.

Am vrut în viaţă să fiu bună
Să iert şi să iubesc nespus
Am tolerat chiar şi minciuna
Dar multe lacrimi mi-a adus,
Am asteptat viaţa mea toată
Norocul să-mi bată-n poartă.

Şi am sperat dar anii au trecut
Plângând sub cer cu stele,
Noroc şi fericire n-am avut
Ce grele-au fost zilele mele,
Am crezut că-mi va fi mai bine
Dar răul s-a ţinut de mine.

Acum când frumuseţea tinereţii
M-a părăsit şi nu mai e cu mine,
Am întâlnit şi eu iubirea vieţii
Dar tare îmi e teamă de suspine,
El n-are urme de dureri
Nu-mi ştie supărările de ieri.

În viaţă n-aş mai vrea vreodată
Că nu mai este timp de încercări,
Să-mi caut o altă dragoste curată
Ori s-o aştept plângand-o în chemări,
Pe braţul tău aş vrea să fiu
Până-n timpul cel mai târziu.

Şi-aş vrea la pieptul tău să mor
Să-ţi sărut inima-nainte să plec
Căci te-am iubit cu foc si dor
Ultima clipă să-mi petrec,
Lângă marea mea iubire
Ultim moment de fericire.

Aprilie 2002 Gabriela ND Poezii vol 1 Doruri Plânse