Să nu mai plângă

Plânge codrul şi suspină
Pentru cât am suferit,
Ştie că n-am fost devină
Când noi doi ne-am despărţit.

Frunzele s-au vestejit
Pentru supărarea mea,
Ele ştiu cât te-am iubit
Şi apa-n izvor  plângea.

Când eram mai supărată
Doar codrului spuneam,
De el eram ascultată
Alt-alinare n-aveam

La rădăcini lăsam lacrima
Copilă prea nefericită,
Să nu plângă-n urma mea
Altă inimă rănită.

Septembrie 1992
Gabriela ND
Poezii vol. 1 Doruri plânse