Voi lăsa-n lacrima amintirii

Ai lăsat iubirea să piară...
Credeam că şi tu mă iubeşti,
Te-mbrăţişam în fiece seară
În blânde vise ca-n poveşti.

Ai lăsat-o să se piardă-n zare,
Amăgire, ce-mi faci viaţa grea,
Ploaia-mi mai duce alinare
Şi îmi domoleşte inima.

Ce ţi-a folosit să râzi de-o iubire?
Ce-ţi foloseşte să amăgeşti?...
Nu-ţi va aduce nicio mulţumire
Şi nici fericit nu prea eşti.

Eu am ajuns la graniţa uitării
Şi chiar de voi plânge vreodată,
Voi lăsa-n lacrima amintirii
Ce a fost frumos altădată.

Gabriela ND 7 iulie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge