Sunt mii de flori într-o grădină

Sunt mii de flori într-o grădină,
Care-i mai mândră şi mai fină,
Culori alese, mari, mărunte
Şi au parfumuri fine, multe.

Şi mi-am ales din toate una
Să-mi fie-alături totdeauna,
Alese-i floarea cea culcată,
Aproape că era uscată.

Am rupt-o-ncet de la tulpină
Şi-am dus-o direct la inimă,
Să-i dau căldură sufletească,
În veci să nu mă părăsească.

S-o am atunci când mi-o fi greu,
Să nu fiu singură mereu,
S-o ocrotesc, să m-ocrotească
Să o iubesc, să mă iubească.

Nu am ştiut ce am ales,
Parcă la rând flori am cules,
Acum floarea mea-i plecată,
Mi-a spus că este ocupată.

Atât de bine-am îngrijit-o
Şi-atât de mult eu am iubit-o,
Şi am rămas tot singurea
C-un suspin greu şi lacrima.

Gabriela ND 23 mai 2012
Poezii carte 2 Şi Cerul Plânge