Bâz, bâz, bâz

Dup-amiază-am vrut şi eu 
să mă odihnesc un pic,
un ţânţar cu un tupeu
mare, cât e el de mic.

Se strecură sub cearceaf
şi-aşa de rău veninat,
m-a ciupit, m-a făcut praf
şi să dorm nu m-a lăsat.

Bine nu s-a innoptat
şi de-atâta oboseală,
m-am şi aruncat în pat
până mâine-n zori când iară.

Bâz, bâz, bâz, bâzâitorii
muzicanţi cu aripioare,
ei dau ton, sunt dirijorii
eu le cânt, au ce mă doare!

Gabriela ND 9Septembrie 2013
Carte 5 - Zâmbet printre lacrimi - Parodii şi Pamflete