Să plângă

Pentr-o dragoste ce-a fost adevărată,
Pentr-o iubire ce-a fost aşa curată,
Pentru o inimă ce-a fost cinstită
Şi a iubit, iubit chiar şi rănită.

Pentr-un suflet bun ce-a suspinat
Şi ochii verzi ce-au plâns neîncetat,
Pentr-o gură dulce, ce nimic n-a spus,
Dorinţe, doruri în inimă a strâns.

Să plângă mare, să plângă şi munte,
Şi-atuncea lumea toată să asculte,
Să plângă deal, să plângă şi şes
Că am greşit atunci când am ales.

Să plângă vântul, să plângă şi norul,
Să plângă ploaia, s-astâmpere dorul,
Să plângă, iarbă să plângă şi flori,
Să plângi chiar tu, dragoste cu fiori.

Luna lină, stele toate m-au văzut
Cum sufeream în taina mea atât de mult,
La tine-ntruna, noapte, zi, gândeam,
Plângând de dorul tău, mă frământam.

Vorbeam cu tine dar eram singurică,
De lacrimă şi dor nebun îmi era frică,
Atât de mult te-a vrut inima mea,
Când tu iubeai, iubeai pe-altcineva.

Să plângă mare, să plângă şi munte,
Şi-atuncea lumea toată să asculte,
Să plângă deal, să plângă şi şes
Că am greşit atunci când am ales.

Să plângă vântul, să plângă şi norul,
Să plângă ploaia, s-astâmpere dorul,
Să plângă, iarbă să plângă şi flori,
Să plângi chiar tu, dragoste cu fiori.

Gabriela ND 19 ianuarie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge