Eşti o floare în grădină,
Udată cu lacrima prieteniei,
Te am în suflet şi-n inimă,
Eşti raza mea, a bucuriei.
Floarea singurătăţii mele
Ce-mi descreţeşti fruntea,
Când zilele-mi sunt grele,
Tu-mi luminezi mintea.
Îmi eşti soră şi-mi eşti frate
Când pe nimeni n-am aproape,
Eşti neamul meu, rudele toate,
Când de tristeţe mă trec ape.
Cu mireasma ta cea dulce
Să-mi faci clipele frumoase,
Oriunde-n lume m-aş duce
Vei fi-n vise de mătase.
Gabriela ND 8 aprilie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu