Biată frunză, frunzişoară

Cerne norii picuri mulţi
Şi mari şi mai mărunţi,
Picuraşi de apă rece,
Amintiri, fior mă trece.

Cade frunza-ngreunată
De vântul hoinar luată,
Palidă şi-mbătrânită,
Că-i e viaţ-aşa de scurtă.

Biată frunză, frunzişoară,
Din primăvară în vară,
Asta-i viaţa de trăit,
Pân’ ce toamna a venit.

Şi de-odată-ngălbeneşte
Cade jos şi putrezeşte,
Şi rămâne singur pomul
Cum în viaţa lui e omul.

Gabriela ND 14 octombrie 2012
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge