Nici cine te-a vrut, nu te mai vrea

Şi va veni un timp, în şoapte
Când n-ai să mai vrei s-alegi
O floare, şi de inima ta, poate,
Anii grei te-or face să plângi.

Te vei gândi la timpul ce-a trecut,
Cine la greu ţi-a fost aproape,
Cine la tine mult a mai ţinut,
Te-a uitat, lacrima-i dusă de ape.

De tainica iubire îţi vei aminti
Şi poate-ai vrea să fie lângă tine,
Pe unde-o fi pierdută nu vei şti,
I-ai făcut doar rău în loc de bine.

Vorbele grele ce i le-ai tot spus,
I-au franjurat inima, suferinţă grea,
Şi te întrebi apoi: de ce s-a dus?...
S-a resemnat, nu te mai vrea.

Şi vei rămane singur, suferind
În bătrâneţea poate grea,
Frumosu-ţi va rămâne-n gând,
Nici cine te-a vrut, nu te mai vrea.

3 iulie 2012

Gabriela ND Poezii carte2 Şi Cerul Plânge