Doi palmieri se clatină,se clatină
Crenguţe ţepoase la pământ ajunge,
Şi parc-ar vrea ceva să-mi spună
Frunza-i lăcrimează parcă plânge.
Palmieri ce v-aplecaţi în strada mare
C-o aşa bătrână,rezistentă tulpină,
M-aţi văzut că am multă supărare
Şi pe acest pământ eu sunt străină.
Prieteni buni îmi sunteţi palmieri
Inima povesteşte şi voi o ascultaţi,
Mă scultaţi azi m-aţi ascultat şi ieri
Sunt o străină dar am cu mine fraţi.
Mă voi ruga mereu la bunul Dumnezeu
Să nu vină să vă taie vre-un duşman,
Că ce m-oi face fără voi doi eu
Pe pământ străin ajung copil orfan.
Şi de-o fi să vină prin absurd necazul
Vă ud rădăcina cu lacrima ochilor mei,
Chiar de-mi va crăpa ridurile- obrazul
Oi plănge pân-or creşte din voi lăstărei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu