Unde-i măicuţa mea, tată?

Unde-i măicuţa mea, tată?
Cine-i doamna de la poartă
Ce intră-n casă de parcă ea
Ar fi măicuţa, mama mea.

Mă-mbrăţişează, mă sărută
Şi-ar vrea să-mi fie plăcută,
Da-i simt sufletul prea rece,
Prin inimă fior îmi trece.

De astăzi, această doamnă,
O să-ţi fie noua mamă,
Şi vei asculta de ea,
Cum ascultai de mama ta.

Să nu te superi, tăicuţă,
Eu nu pot să-i zic măicuţă,
Ştiu cine-a fost mama mea,
Cât trăiesc, rămâne ea.

Femeia ce-acum o iubeşti,
O respect, cum tu doreşti,
Dar nu-mi cere, că nu pot
S-o ţin în al mamei loc.

Îi zic cu vorbe frumoase,
Iubitei tale, să-mi lase
Rochia mamei ce-a-mbrăcat
Imediat cum a plecat.

Să m-asculţi, că te lovesc,
Faci aşa cum eu doresc,
De nu, poţi chiar şi pleca,
Unde soarta te-o purta.

N-arunca cu pietre-n mine,
Sunt carne ruptă din tine,
Bine mama n-a plecat,
Copiii toţi i-ai alungat.

Ies pe poartă-nlăcrimată
Rămâi cu bine, dragă tată,
Of, fată aşa nevinovată,
Am plecat să caut soartă.

Şi de-ar şti măicuţa mea
Cât îmi e viaţa de grea,
C-am umblat din loc în loc,
N-am avut gram de noroc.

Nici măcar n-aş vrea să ştie,
Să-mi plângă de milă mie,
Lasă-n pace odihnească,
Îngerii să mi-o păzească.

Gabriela ND 28 februarie 2013
Poezii Carte 2 Şi Cerul Plânge
În amintirea neuitatei mele mame!