Of, cât de frumoasă e copilăria
Se trece precum vara iasomia,
Şi-atât de repede ajungi adolescent
Când simţi iubirea fluturând în piept.
Adolescenţă floricea de neuitat
Jucându-te te-nveţi la sărutat,
Simţi de cineva eşti de nedespărţit
Prea tânar să ştii că te-ai îndrăgostit.
Crezănd că pierzi ce mult iubeşti
Pe gânduri nu mai stai te căsătoreşti,
Şi uiţi copilărie, adolescenţă, toate
Din dragoste iei greul vieţii-n spate.
Restul vieţii fericit doar o să fii
De rezultatul iubirii, de-ai tăi copii,
Ce-ţi vor aduce bucurii şi alinări
În zilele pline de dureri şi supărări.
Te loveşti de necazuri, neajunsuri
Şi sănătatea-ncepe-aţi face mofturi,
Anii trecuţi apasă greu pe spate
Iar anii noi să-i ducă nu prea poate.
Multe nopţi vei avea cu insomnii
Gândindu-te la ce a fost şi ce va fi,
Cocoşii vor cânta de dimineaţă
Oboseala zâbeşte pe-a ta faţă.
Mai trece-o zi şi vine altă noapte
Te zvârcoleşti, gândeşti la toate,
Priveşti cum luna luminează-n casă
Visezi la tinereţea cea frumoasă.
Eşti fără ajutor, bătrân, fără putere
Poate-ai vrea ceva şi n-ai cui cere,
Îţi e urât că bătrâneţe-ai fioroasă
Mai rău când eşti singurel în casă.
Gândeşti, gândeşti te pui pe plâns
Cine ai fost şi-acum cine-ai ajuns,
Ai fost copil, iubită chiar şi mamă
Aştepţi moartea ne băgând de seamă.
Viaţa e un vis, un film, o carte
Că-s bune, rele, le aduni pe toate,
Când bătrâneţea o trăieşti aşa cuminte
Te-alinţi citind texte prăfuite.
Gabriela ND 21 februarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu