Am crezut într-o schimbare
Şi plecai dusă de dor,
Aş fi vrut doar o uitare
Şi-o sete, de-un nou amor.
Şi plecai, plecai departe,
Mă dusei cu-amar şi foc,
Să ies din singurătate
Să găsesc al meu noroc.
Mă dusei cătând cu gândul,
Pentru suflet alinare,
Şi cutreerai pământul
Cu speranţă-n, disperare.
Si m-am dus, dusă să fiu
Fără a privi-napoi,
Apucând drumul pustiu,
Poteci pline de noroi.
Mă trezii înconjurată
De-un mărăcine cu flori,
Crezând că sunt alinată
Îl sărutai până-n zori.
Mă lăsai îmbrăţişată
Crezând că-i raza iubirii,
Mă trezi înveninată
Făr’ speranţa lecuirii.
Mă-n torsei din iarba rea
Şi păşi la drum uşor,
La singurătatea mea
Fără dor, făr’ de amor.
Gabriela ND
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu