Destin

Plangeţi nori, că şi eu plâng
Lacrimile nu-mi ajung,
Totuşi îmi pun o-ntrebare
Merită el, să plâng oare?

Sunt iubită eu la fel
Cum de mine-i iubit el?...
Stau pierdută printre rânduri
Ce le-am scris cândva-n amurguri.

Cum norii nu se văd de ceaţă
Nici eu nu văd o altă viaţă,
Că-i destinul meu destin...
Singurătate, lacrimi, suspin.

N-oi mai încerca vreodată
Să îl schimb, soarta e dată,
Rămân cu al meu destin
Cu el m-am născut şi-l ţin.

Gabriela ND

Octombrie 2011 Poezii carte 1 Doruri Plânse